Teologie pentru azi

Sfântul Simeon Noul Teolog, Imnul al 49-lea

Pr. Dorin — Fri, 16 May 2008 12:57:57 +0000

Download this episode (17 min)

Pr. Dorin

Sfântul Simeon Noul Teolog, Imnul al 48-lea

Pr. Dorin — Fri, 16 May 2008 12:51:00 +0000

Download this episode (21 min)

Pr. Dorin

Divertismentul nu elimină monotonia şi despre nuanţe

Pr. Dorin — Thu, 15 May 2008 10:13:19 +0000

Un om agramat [care nu ştie să citească] priveşte un film la televizor. Unde i se pare că e de râs, râde; suspină când suspină cei de la televizor…El este o prelungire a sentimentelor infuzate de film. E condus de film. Habar are ce vrea să spună filmul….dar se manifestă. De ce se manifestă?! Nu are nimic mai bun de făcut. Viaţa lui nu are standarde prea mari, nu vrea decât…să uite…şi… să uite…

Adică nu înţelege nimic…dar se distrează. Distracţia, râsul, divertismentul nu ne aduc fericire în suflet, nu ne schimbă viaţa noastră monotonă în mod radical, ci doar ne face să uităm puţin, foarte puţin, singurătatea noastră, falsitatea vieţii noastre.

Viaţa noastră trăită limitat, cu un ochi la pungă şi cu altul la excitarea simţurilor, nu se destinde niciodată! Ci ea se uită, încearcă să se uite…pe măsură ce orizontul nostru se tot îngustează.

Aşa se face că nu tot cel care vede ceva poate să tălmăcească/să comenteze evenimentul, cazul, cartea…Vede şi nu înţelege. Vede şi nu vede nimic, nu vede înţelesurile.

Intuind nevoia de exegeză a realităţii, de vulgarizare a realităţii ideologia media a scos pe piaţă analistul, comentatorul, evocatorul…de fiecare dată matur, intelectual, pedant, angajat, încruntat, arhiştiutor…şi nu o fâţă şi nicio blondă.

Ce face comentatorul? Se substituie celui care vede, pentru ca şi cel care vede să înţeleagă ceva din ce trebuia să vadă de unul singur. De aceea comentatorul este manipulatorul audienţei dacă e partinic.

Evenimentul [spre exemplu] preşedintele Băsescu iese din crâşmă şi e filmat în zi de duminică e tălmăcit după cum ai interesul. Dacă eşti pentru lege şi pentru un preşedinte imparţial, care nu se amestecă în campania electorală a altora eşti un comentator negativ. Dacă vrei să spui că avea o cămaşă frumoasă şi a vorbit mahalagistic…dar, aşa trebuia…faci un comentariu pozitiv, dar partinic.

Ce rol are comentatorul? Ce rol are conducătorul de show? Ce rol are ciumbuşlucarul care ne binedispune? Rolul celor trei este identic în adâncul nostru monoton, saturat de mediateţe: vorbeşte frate până când aţipim noi sau până ni se trece de televizor sau compiuter.

Televizorul şi compiuterul, ca mijloace de divertisment facil, nu ne sting monotonia. Un om monocolor, monoideatic, monodimensional va vedea imaginea instictual şi o va înţelege instictual. De aceea: ce fustă frumoasă ai! poate să însemne faptul că are culori frumoase şi nu că aparţine unui stil, că vrea să scoată ceva în relief, că subliniază o nuanţă.

Monotonul nu vede nuanţe, ci el vede doar în negru şi alb! Dacă ceva este peste negru şi alb l-ai terminat…nu înţelege nimic! Tocmai de aceea trebuie să îţi baţi capul cu el ca să îi explici, de ce cineva poate să fie şi roşu, albastru, verde, maro sau bej şi nu doar alb sau negru.

Divertismentul mediatic este ideologie pe tavă. Stai în faţa propulsorului de imagini, a tunului care dezvoltă bule de săpun şi priveşti. Ideea-imagine intră în tine cu un duh al ei, foarte drăcesc, teluric, dezangajant şi îţi spune ce să faci: fii cool, fii dement, fii al dracu, nu asculta de nimeni, fii egoist, profită de toţi, iubeşte plăcerea, fă crimă pentru plăcerile tale…

Tu stai ca un sac… ei introduc ca într-un containăr. Crezi că Rambo 5, Mafia reloaded, Antichrist, Venom, Madona, filmul porno, hororul, filmul pierde vară…nu te schimbă, că tu rămîi la toate rece. Însă nu e aşa: tu eşti o coardă care vibrezi la bine şi la rău după cum bate vântul. Dacă nu îţi ştii interesul real, adică grija pentru mântuirea ta, eşti un zmeu de hârtie pe care îl zboară taifunul.

Şi cine e taifunul? Ideologia. Orice sistem politic are platformă ideologică: vrea să te facă să crezi, să simţi şi să te manifeşti cumva. Orice firmă cu angajaţi numeroşi are interese. Dacă joci cum vrea altul, dacă te mişti după interesele altcuiva…[ lăsăm loc liber]

După ce se termină Dansez pentru tine, Iartă-mă, filmul nu ştiu care…tot tu eşti, cel mic, dacă eşti monoton. Câte dimensiuni ai, în câte trăieşti? Dacă ai numai dimensiunea aici, momentul…eşti unidimensional. Dacă trăieşti în trecut şi în prezent, adică ai reverenţă faţă de trecut şi înveţi din el, din trecutul altora, ai două dimensiuni între care respiri. Tridimensionalitatea creştin-ortodoxă e aceea în care trăieşti în acelaşi timp în prezent-veşnicie-trecut.

Ai rădăcinile trecutului, te spirijini pe Tradiţia Bisericii. Eşti plin de har şi cu Dumnezeu şi eşti legat de veşnicie în Biserica Sa. Şi, în acelaşi timp, eşti omul zilelor tale, în care aduci veşnicia şi trecutul, le armonizezi cu prezentul, propovăduind tuturor faptul că nu putem să mergem spre viitor fără trecut şi că nu putem vorbi despre o istorie a noastră, care nu se interconectează cu veşnicia şi care nu se împlineşte în veşnicie.

Dacă, însă, ai numai berea în faţă şi familia ta şi nu-ţi pasă de nimic, dacă nu ai nicio valoare în afară de instinctele subzistenţei şi ale parvenirii…nu veţi înţelege nimic din ceea ce scriem noi şi nici din ceea ce ţi-am dori să trăieşti. [...]

Analfabetismul vizual creşte. Priveşti şi nu înţelegi. Auzi şi nu asculţi nimic. Hipnotizarea imagologică reuşeşte tocmai pentru că nu ne mai opunem interior duhului imaginilor, pentru că nu înţelegem substratul lor.

Şi substratul lor e simplist: fii orice altceva decât creştin-ortodox, decât om normal, decât un Sfânt…

Pr. Dorin.

Pupatul cu creastă

Pr. Dorin — Thu, 15 May 2008 08:44:21 +0000

“…ce ştii tu despre ce se poartă ?! Mi-am lăsat creastă ca să sfidez, ca să ridiculizez pe toţi…Înţelegi, mă ?! Şi mă pup unde vreau eu pentru că nu mai am nicio ruşine. Ce te interesează, mă, pe tine unde mă pup şi unde mă…?! Fac ce-mi place…pentru că nu îmi plac proştii…”

Această fotografie este o operă de artă pentru că am fotografiat-o eu, spune autorul ei. Eu doar am fotografiat această opera de artă…Fotografia fotografiei este sau nu …operă de artă? Dacă îi pozez mai de aproape e operă de artă mai bună decât dacă îi filmez de mai de departe?

“…tot nu ai plecat, mă, de aici?!…Da, chiar, ce îţi pasă ţie, băga….Nu auzi ca să nu mai mă fotografiezi?!…Ce mă eşti candriu?!!!”

“Mie mi-a pozat fără bani”, spune cel care a făcut opera de artă. Şi mi-e mi-a pozat degeaba poza. Mai bine îmi cerea, frumos, cu o înjurătură lungă, să nu o fotografiez…

“adică cum, mă, nu vrei să mă fotografiezi pe mine pentru că am creastă?!…”

Filmul e mai lung…

Pr. Dorin

Leninul străzii

Pr. Dorin — Thu, 15 May 2008 08:35:23 +0000

Pr. Dorin

Peştera Universităţii

Pr. Dorin — Thu, 15 May 2008 08:02:54 +0000

O murdărie de nedescris, fără niciun pitoresc. Pasajul subteran de la Universitate e în reconstrucţie….însă murdăria dimprejur nu ar trebui să aibă nimic de-a face cu reconstrucţia.

Bucureştiul este un oraş plin de murdărie clasică şi acum şi de murdărie… electorală. Nu găseşti coş de gunoi fără vreun chip electoral în el…sau fără mai multe. La gunoi toate chipurile electorale sunt înfrăţite.

Construim haotic, ne deplasăm la fel…înjurăm la fel, fumăm la fel. Ne fumăm disperarea. Disperarea mediatizată a ajuns un fel de transpiraţie, de gripă. Simţi că totul se duce în jos, că intri, că te afunzi, pe fundalul unei tot mai atente griji la imagine.

Imaginea de pe noi nu arată ca imaginea din noi sau dintre noi. Prea puţină dâră de frumuseţe lăsăm în urmă. Mult prea puţină. Palpită însă la tot pasul secreţia nesimţirii, ciuperca aceasta virală numită: ipocrizie.

Pr. Dorin.

Îmi place omul

Pr. Dorin — Thu, 15 May 2008 07:53:16 +0000

Nu ştiu nimic despre platforma program a dânsului. Nu ştiu nimic despre el ca persoană [ mă refer la date biografice amănunţite]…Însă îmi place omul, comunicatorul Sorin Oprescu, cel care ştie să îmbine multe stiluri într-o singură persoană şi, în acelaşi timp, să fie în toate situaţiile el însuşi.

Îmi place cutezanţa sa, flerul…noutatea dumnealui şi în acelaşi timp simţul realismului. Nu cred că vreun primar sau vreun preşedinte poate face mai mult decât se poate sau ni se permite să facem în România. Însă cred că liderii unei comunităţi sau ai unei ţări trebuie să aibă fler…şi mai puţin mârlănie. Aşa, măcar de ochii lumii, dacă nu şi acasă…

Cred că am să-l votez pe Sorin Oprescu, pe omul Sorin Oprescu.

De ce ?!

Pentru că prefer omul care face politică înaintea politicii pe care o face.

Pr. Dorin.

Nu mai aveau loc altundeva…

Pr. Dorin — Thu, 15 May 2008 07:44:03 +0000

E ca şi cum ai pune o piatră de moară…pe casa vecinului. Dacă cel care a dat aprobarea pentru construcţia de lângă biserica Sfântul Iosif catolică şi cel care o construieşte…au avut sau au logică…atunci cred că au o logică care caută probleme cu lumânarea.

Până la urmă cade o schelă peste biserică, e avariată…şi apoi?! Procese peste procese, disensiuni aberante, noduri în papură…

Pentru ce trebuie să începi ceva, despre care ştii, de la bun început, că va crea numai tensiuni?! Nu are niciun sens, e un orgoliu nemăsurat şi …atât!

Pr. Dorin

Faţă postmodernă

Pr. Dorin — Thu, 15 May 2008 07:36:01 +0000

Variante:

1. Au vrut să dărâme clădirea pe şest…construind alta în spatele ei, dar nu s-a împlinit planul până la capăt şi a rămas ceea ce se vede: o struţo-cămilă ctitorială.

2. Iubesc atât de mult trecutul şi de aceea ridică o enormitate în spatele lui…

3. Sunt postmoderni până în măduva oaselor şi de aceea combină , în mod nefiresc, stilurile.

4. Aşa trebuia să fie…

5. Nu şi-au dat seama că acolo era o …altă clădire…

6. S-au schimbat primarii prea repede…

7. E o nouă curiozitate a Bucureştilor…

8. Pe cine interesează acest lucru?!

9. Vă rugăm frumos să nu mai fotografiaţi în acest perimetru!

Pr. Dorin

Uşa Europei de la Bucureşti

Pr. Dorin — Thu, 15 May 2008 07:29:03 +0000

Pr. Dorin