Cele trei conturi ale noastre din Picassa reprezintă o parabolă imagistică și ideatică în același timp. Reprezintă imaginea lumii postmoderne, a lumii noastre, unde toți suntem împreună, chiar dacă ne place sau nu, chiar dacă ne vrem sau nu unii pe alții, dar suntem împreună trăindu-ne viața diferit și arătând diferit. Suntem contemporani unii cu alții indiferent de cum ne raportăm unii la alții.
Fotografii personale sau fotografii ale celor pe care i-am citit sunt împreună, stau împreună, indiferent dacă îmi plac sau nu. Umanitatea în integralitatea ei este o singură familie și mântuirea e universală, e pentru toți. Dacă am reflecta mai profund la acest lucru am căuta punți unul spre altul și nu să ne tăiem craca de sub picioare unul la altul. Însă, în același timp, a ne înțelege reciproc înseamnă a ne respecta reciproc.
În spatele fiecărei imagini generice pe care o vedeți sunt zeci, sute de alte imagini. Dacă apăsați pe o imagine (grație noilor coduri HTML ale Word Pressului) le veți găsi pe celelalte, din spatele lor. Fiecare imagine e un gând sau o sumă de gânduri, o sumă de raportări la detalii.
O lume împreună. Următoarele foldere de fotografie sunt ale prietenilor noștri din Picassa: Diaconul Ianni, Irina Triculescu, Dimitry Channov, Jordi. Fiecare vine cu vederea lui, cu unicitatea lui, cu modul lui de a vedea lumea. Dacă vrem să fim tot mai profunzi trebuie să asimilăm tot mai multe lumi diferite de a noastră, să fim deschiși dialogului și comuniunii, fără ca prin asta să ne dezicem de ceea ce suntem.
A crește organic în experiență înseamnă a asimila continuu și a te construi continuu în modul pe care ți-l dorești. Iar ca oameni ai credinței întâlnirea cu alți ortodocși sau cu oricare om e o creștere în dreapta credință, dar cu un mod tot mai suplu de raportare la oameni.
Pr. Dorin
