Acatistul Sfântului Ierarh Pahomie de la Gledin şi despre viaţa sa [ 14 aprilie 2008]

acatistul-sf-ierarh-pahomie-de-la-gledin-romanul

Canonizarea Sfantului Ierarh Pahomie de la Gledin
14.04.2007

Incepand de ieri, la Gledin, in judetul Bistrita Nasaud, este sarbatoare mare. Aici, in acest zile este canonizat Sfantul Ierarh Pahomie de la Gledin. La evenimentele din aceasta localitate, pe langa oficialii Bisericii Ortodoxe Romane, vor participa si Vladimir, Mitropolitul Kievului, insotit de trei episcopi si trei clerici din Ucraina, precum si mai multe oficialitati locale, precum si Traian Basescu, presedintele Romåniei.

Astazi, de la ora 9.00, se va oficia Acatistul Sfantului Pahomie si se va desfasura o procesiune cu icoana in jurul bisericii. La ora 10.00, va incepe Sfanta Liturghie, se va citi si semna Actul sinodal de canonizare a Sfantului Pahomie.

Canonizarea acestui nou sfant a fost aprobata de Sinod, la propunerea IPS Bartolomeu Anania, avand ca zi de praznuire 14 aprilie.

Cuviosul Pahomie (cu numele de botez Petru, se pare- n.r.) s-a nascut pe la anul 1674, in satul Gledin de pe Valea Sieului. Un pomelnic pastrat la schitul Pocrov aminteste ca Pahomie a trecut in Moldova, fiind primit ca frate la Manastirea Neamt, unde se aflau mai multi calugari veniti din Ardeal. In 1697, la 25 de ani, a fos calugarit. Dupa anul 1704, a plecat la Kiev, unde a stat doi ani. Aici, la Lavra Pecerska, l-a cunoscut pe Sfantul Dimitrie al Rostovului, caruia ia devenit ucenic. In 1706, s-a intors la Neamt si a ales sihastria intr-o padure langa Muntele Chiriacul. Auzind despre viata sa, domnitorul, cu mitropolitul, episcopii si egumenii manastirilor au hotarat sa-l cheme episcop de Roman. A pastorit aici sapte ani, ungandu-l domn pe Nicolae Mavrocordat la 8 noiembrie 1711. La 1 martie 1714, Pahomie a parasit de buna voie scaunul arhieresc, retragandu-se, din nou, langa Muntele Chiriacu. Aici, la Pocrov, a construit locas de rugaciune.

Dupa multe necazuri, Pahomie a pornit in pribegie la Kiev, oprindu-se la Lavra Pecerska. A trecut la cele vesnice la 14 aprilie 1724, moastele lui fiind pastrate pana astazi in Paraclisul Sfantul Stefan din Lavra Pecerska. Istoricul Nicolae Iorga afirma despre Pahomie ca a fost „cel mai de seama carturar dintre clericii moldoveni din acel timp“. Activitatea lui ca ierarh si monah, preocuparile si conceptiile sale - cuprinse in special in testamentul scris la Lavra Pecerska - au generat un curent innoitor in viata monahala a Bisericii moldovene din acel secol. In urma cu un deceniu, cand au descoperit ca Pahomie s-a nascut in satul lor, localnicii au sarbatorit ziua de 14 aprilie cu mare fast.

Dumitru Manolache

*********************

Psa. Gianina Picioruş

Viaţa Sfintei Maria Egipteanca scrisă de Sfântul Ierarh Sofronie al Ierusalimului [podcast]

E vorba de Sinaxarul Duminicii a V-a din Postul Mare

Download this episode (67 min)

Pr. Dorin.

Cine i-a tăiat mâna Sfântului Ioan Damaschin, pentru ce motiv şi cine i-a lipit-o preadumnezeieşte la loc?

I-a tăiat dreapta lui Ioan împăratul iconoclast Leon Isaurul, adică cel care distrugea Sfintele Icoane. I-a tăiat mâna pentru ca să nu mai scrie tratate teologice împotriva celor care luptau, ca nişte demonizaţi, împotriva Sfintelor Icoane. Mâna i-a fost redată la loc de însăşi Prea Curata Stăpână. A se vedea viaţa Sfântului, forma extinsă.

Pasajul vindecării:

“Ioan, luîndu-şi mîna cea tăiată, a intrat în camera sa de rugăciune şi, căzînd la pămînt înaintea sfintei icoane a Preacuratei Maicii lui Dumnezeu, care avea în mîinile sale Pruncul, a lipit dreapta cea tăiată la locul ei. Apoi a început a se ruga suspinînd din adîncul inimii şi, plîngînd, zicea: “Preacurată Stăpînă, Maică care ai născut pe Dumnezeul meu, iată că pentru dumnezeieştile icoane mi s-a tăiat mîna dreaptă. Nu ştiu pricina pentru care s-a tulburat Leon, dar tu întîmpină-mă degrabă cu ajutor şi-mi vindecă mîna mea. Dreapta celui Preaînalt Care S-a întrupat din tine, face multe minuni prin rugăciunile Tale. Deci, mă rog ca, prin mijlocirea ta, să vindece Domnul şi dreapta mea, o! Maică a lui Dumnezeu, pentru ca să scrie mîna aceasta oricîte laude vei voi tu singură. Să scrie ţie şi Fiului tău şi să ajute cu scrisorile sale dreapta credinţă; pentru că poţi toate cîte le voieşti, ca o Mamă a lui Dumnezeu”.

Zicînd acestea cu multe lacrimi, Ioan a adormit şi a văzut în vis icoana Preacuratei Maicii lui Dumnezeu cu ochii luminoşi şi milostivi, căutînd spre dînsul şi zicînd: “Iată mîna ta este sănătoasă. De acum nu te mai mîhni. Însă osteneşte-te cu dînsa fără lenevire, precum ai făgăduit mie şi fă-o condei al scriitorului ce scrie degrabă”. Apoi, deşteptîndu-se Ioan, dacă a pipăit şi a văzut mîna lui vindecată, s-a bucurat cu duhul de Dumnezeu Mîntuitorul său şi de maica Lui cea fără de prihană, că i-a făcut mărire cel puternic. Stînd în picioare şi, ridicîndu-şi mîinile în sus, a adus mulţumire lui Dumnezeu şi Maicii Domnului. Apoi, în noaptea aceea s-a veselit cu toată casa sa, cîntînd cîntare nouă şi zicînd: “Dreapta Ta, Doamne, s-a binecuvîntat, întru tărie, mîna Ta cea dreaptă a vindecat dreapta mea cea tăiată şi cu aceasta va sfărîma pe vrăjmaşii cei ce nu cinstesc chipul Tău şi al Preacuratei Maicii Tale şi va zdrobi cu dînsa pe vrăjmaşii sfărîmători de icoane, spre înmulţirea măririi Tale”.

Date istorice şi icoane ale Sfântului găsiţi aici.

A se reţine: Vieţile Sfinţilor sunt parte integrantă, fundamentală, din Sfânta Tradiţie a Bisericii Ortodoxe.

Pr. Dorin.

Cine a martirizat-o pe Sfânta Mare Muceniţă Varvara [4 decembrie]?

Propriul ei tată, Dioscur/Dioscor. A se vedea viaţa Sfintei în formă restrânsă sau forma extinsă a ei.

Tatăl ei fiind păgân, când a auzit că ea crede în Dumnezeul creştinilor a vrut să o omoare cu sabia. După mai multe tentative de omor asupra Sfintei, guvernatorul cetăţii a băgat-o în închisoare pentru credinţa ei, a fost judecată şi condamnată la chinuri grele.

După ce a fost strunjită, zdrelită cu unghii de fier, după ce i-au ars coastele cu foc, după ce au lovit-o în cap cu un ciocan, după ce a fost despuiată în văzul tuturor, pe ea, fecioara, după ce i s-au tăiat sânii…propriul ei tată i-a tăiat capul cu sabia, după cum dorise de la început.

Ce credinţă avea tatăl ei? Era păgân elin, adică păgân grec, închinător la idoli şi cunoscător al filosofilor Antichităţii.

Tatăl Sfintei Varvara era un om educat…dar asta nu l-a făcut mai puţin odios şi netrebnic.

Nu întotdeauna iubirea părinţilor este iubire de părinte şi nu întotdeauna trebuie să îţi asculţi părinţii! Dacă ei te îndeamnă să renegi credinţa ortodoxă, credinţa mântuirii şi dacă te învaţă să trăieşti necreştineşte aceia nu sunt părinţi ci criminali, torţionari, omorâtori ai copiilor lor şi faţă de ei trebuie să ne dezlipim interior!

Exemplul Sfintei Varvara este confirmarea cuvintelor Domnului: “Va da frate pe frate la moarte şi tată pe fiu”, Cf. ed. BOR 1988, Mt. 10, 21.

Pr. Dorin.