
Ce te faci dacă ai buze prea mici?! E o adevărată dramă mediatică. Te uiţi în oglindă, la buzele tale şi nu ştii ce să faci. Ce poţi să faci?!!!!!!
Sfatul nostru: lasă-le aşa! Cine te place, te place!
Pr. Dorin.

Ce te faci dacă ai buze prea mici?! E o adevărată dramă mediatică. Te uiţi în oglindă, la buzele tale şi nu ştii ce să faci. Ce poţi să faci?!!!!!!
Sfatul nostru: lasă-le aşa! Cine te place, te place!
Pr. Dorin.
Aici vom pune fotografii în aceste zile în legătură cu evenimentul politico-militar de la Bucureşti.

Pr. Dorin.
Filmul e spaţiul unde bomba aruncă totul în aer, unde mor toţi…dar actorii rezistă. Actorii sunt făcuţi dintr-un material ultrarezistent pentru copiii necopţi. Pentru cei care au înţeles că trucajul nu e viaţă ci artificiu regizoral, uitatul la film e uitatul la cât câştigă ei… după cât ne uităm noi. Mirajul e cu bani, se plăteşte. Cineva câştigă mai mult decât cei care privesc obsedant de mult.
Statisticile arată că vorbim mai mult la telefon şi ne uităm mai mult la ecran…decât ne privim, decât ne sărutăm, decât ne vorbim, decât vrem să ne cunoaştem. Filmul e un vis al nostru, reluat de câte ori vrem noi, pentru ca să ne turtească singurătatea, să ne-o facă mai candidă, mai bună. Lenea plictisită de după multe ore de muncă sau oboseala aglutinantă…te aruncă în faţa eroului care omoară, violează şi se distrează…în stil mare.
Cine este el, actorul? Este cineva care nu merge la serviciu ca tine, în aparenţă. El are numai aventuri. Dar şi el e om, nu?! Actorul e un om traumatizat în viaţa lui intimă…ca şi tine. Deci e ca mine! E consolator să ştii că viaţa vedetelor are ceva din viaţa ta. Şi un film e cu atât mai vândut când ştii că s-a investit în el…pentru ca să se investească în senzaţiile tale.
Am nevoie să moară ei sau să se îndrăgostească ca eu să mă simt bine? Şi de ce m-aş simţi bine…dacă acest simţământ e de o clipă? Cineva susţinea sus şi tare că trebuie să renunţăm la căsătorie, pentru că e aberantă. Dar, motiva că avem nevoie de ea pentru ca să scăpăm de singurătate sau să ne ucidem singurătatea cumva. Însă căsătoria e cea care ne învaţă să iubim şi să renunţăm la plutirea în irealitate.
Preferi visul realităţii când nu ai cu cine să trăieşti realitatea. Oricine are de vorbit real cu cineva, oricine poate vorbi cu un om nu preferă o maşină. Maşina e fascinantă când îţi vorbeşte despre oameni, când te duce în mijlocul multor oameni. Cine se teme de computer şi de internet, de filme şi de căştile în urechi, cum că ele ne-ar fura dorul de realitate e pentru că nu înţelege, că dacă omul are realitate, dacă are cu cine crea realitate…nu are nevoie de instrumente care să îl separe de celălalt.
Dar dacă nu ai cu cine să sărbătoreşti, pe cine să iubeşti, cu cine să te iubeşti, cu cine să te umpli de delicateţe…preferi visul, preferi mirajul, preferi uitarea în ceva. Senzaţiile de film nu bat realitatea! Iubirea, suferinţa, durerea bate filmul, îl extermină! Când îţi ajunge cuţitul la os sau când eşti plin de iubire, de frumuseţe, când zbori, când crezi că zbori de fericire nu ai nevoie de alcool, de droguri, de filme sau de lucruri urâte că eşti plin de frumuseţe sau de dramatism. Atunci fiinţa ta e crispată în durere sau exultă.
Pr. Dorin
Au dreptate: de la mâncat şi băut mult încep toate păcatele mari! Însă, de ce se folosesc de locuri teologice ca să promoveze un litru de vin?!
Psa. Gianina.






Cine e deficitar la a simţi că e român…şi e român, acela e deficitar şi la capitolul : bun simţ.
Psa. Gianina
În emisiunea de astă seară, 28 noiembrie 2007, românii, ca să îi cităm pe Cârcotaşi: “sunt nişte oameni care au capul pe umeri…pentru ca să nu le intre apă…[unde?!]…în plămâni”.
Trupa a cântat, bătându-şi joc de: Noi suntem români…
Protagoniştii principali au ţinut un moment de solemnitate…pentru că le…intră apă în plămâni.
La urma urmei, unii cred că se trag din maimuţe, alţii cred că au fost însămânţaţi de extratereştri pe Terra precum ghioceii, alţii se cred “deştepţi”, de ce nu am fi de acord să îi lăsăm pe alţii să se creadă…nişte recipiente de apă de ploaie?!
Însă nouă Dumnezeu ne-a dat să avem cap…pentru ca să privim frumos lucrurile, cu bun simţ, dumnezeieşte!
Poate că vrea să ştie cineva şi poziţia noastră, a ortodocşilor, nu?!
Fiecare are dreptul să se creadă ceva…
Pr. Dorin.
Dacă nu e legal şi nici uman să râzi de un pacient cu dizabilităţi locomotorii sau cu boli ereditare, de ce…e voie să râzi sau să prezinţi într-o lumină proastă pe cel cu …boli psihice? Cât costă halatul ? e un îndemn la socotirea ca “rebut social” a persoanei cu boli psihice. Însă, orice bolnav, cu orice boală…este un om care poartă în sine chipul lui Dumnezeu, care nu trebuie ironizat pentru defectele sau bolile sale şi care nu trebuie scos dintre noi…atâta timp cât fiecare putem ajunge, oricând, invalizi, dependenţi de proteze sau medicamente sau în stare vegetativă.
Pr. Dorin.
Am văzut altădată reclama pentru domnii Iliescu, Năstase, Geoană, Tolontan…Însă, dincolo de reclamă…trebuie să înveţi ce înseamnă a fi blogăr. În această problemă există mult amatorism…chiar şi după ceva vreme de…activitate. Treaba e că nu e …uşoară treaba. Dar, poate, că vom face cândva un curs de blogging.
Pr. Dorin.
Pachetul de atenţie din 25 noiembrie 2007 ne-a fost receptat imediat, în nicio jumătate de oră, de către webmasterul de aici. Thank you! Probabil e autorul emailului cu Guns./ La reference.com se ajunge uşor, dacă vrei…/
Mulţumim arhivei-ortodoxe pentru publicitare. Vă suntem recunoscători pentru generozitatea dv.!
****
Anunţ pentru confraţii, câţiva, care ne manipulează căutările pe dashboard!
De vreo două săptămâni, nu mai de mult timp, observăm pe dashboard-ul blogului, pe macheta de lucru a blogului, intrări numai la referinţe…tradiţionaliste [aşa le place să li se spună], adică numai la lucruri pe care nu le-am scris noi ci numai le-am publicitat. Adică toată lumea [chiar aşa?!] caută predicile părinteleui Rafail Noica la noi pe blog, sau pe Danion Vasile, despre Patriarhia Română, predicile ÎPS Bartolomeu şi despre Sfinţii zilei?!!!
Ştim: e un mesaj abscons, tăcut, că, asta ar trebui să scrie un blog ortodox: adică numai să reproducă pe alţii, să nu aibă nicio opinie, ci, să am opinii la… 80 de ani. Dimineaţa, dahboardul e curat, deobicei. Se pare că infractorii galanţi ai dashboardului nostru…se trezesc mai târziu.
Am mai păţit o astfel de manipulare când eram la cuţite cu Cruceru: toată “lumea”, adică vreo 20-30 de inşi din câteva sute căuta, ce?: pe Cruceru. Ca să vezi disperare! Acum, Cruceru mă citeşte prin rss-uri, prin părţi laterale, intră pe vizualizator…şi m-am pomenit cu ortodocşii care vin la mine să citească pe alţii. Adică intră de 10 ori pe o filă video cu părintele X…şi citeşte ce am scris noi la zi, dar, pe dashboard se arată că nimeni nu mă citeşte la zi. Ca să vezi! Însă, când scriem un articol, imediat intră vreo 200 de inşi, în nici 2 ore. Toţi aceştia, care ne aşteaptă zilnic materialele, tot predicile părintelui Noica le caută?! Mă îndoiesc.
De aceea rugăm pe fraţii “tradiţionalişti” să nu ne mai dea lecţii de…duhovnicie! Să le păstreze pentru dumnealor şi să se apuce să îşi scrie gândurile, despre bunele şi păcatele lor…iar pe părintele Noica sau pe părintele Teofil sau pe părintele Arsenie să îi lase în pace, că ei vorbesc pentru ei, la nivelul lor, şi aceştia să scrie la nivelul lor. Să nu credem acum, că dacă-i ascultăm pe Stăniloae sau pe Sofian devenim…ca ei! Adică cerem mai mult bun simţ în a ne da sfaturi subliminale!
Mulţumim pentru atenţie!
******
Din ciclul: Priviri directe!
Ea
vs.
El
Poate observaţi diferenţa între telosul vederii…şi al cuvintelor.
***********
Domnule Bogdan Stanciu, ne-aţi făcut să râdem inteligent astă dimineaţă citind comentariile dv. din dedesubtul unor fotografii excelente. Vă mulţumim!/ Despre mişcări abile de după referendum cu prof. Adrian Năstase./ Pastorul baptist Marius Cruceru comentează rugăciunea… “Tatăl nostru”. În sfârşit a început să se enerveze şi teologic. Până acum se enerva în scris degeaba. Acum a început să fie şi…pastor. E bine să fii teolog şi după o mie de ani, dacă ţi se pare convenabil. Felicitări! /
Despre votul de ieri , cu idei şi imagini, de la Gheorghe Florescu./ Scrisoare către Moş Crăciun…pentru un fiu care vrea mânuşi speciale. De la Laurenţiu Dumitru./ Despre pastorul de biserică mare şi cel de biserică mică, despre inegalităţi, despre inadvertenţe, despre diferenţe…cu pastorul Ted Doru Pope./
Despre cum ajunge Laszlo Tokes cel mai iubit dintre…români. Adică un Gigi Becali nu ajunge în Parlamentul european, deşi a făcut atâtea pentru Biserica Ortodoxă din România şi nu numai, dar pastorul Tokes a-l nostru, informator şi agitator ungar în cadrul revoluţiei din decembrie de la Timişoara, pe speze singure [?!] e ales de a-i lui într-o veselie, dar apare ca…europarlamentar votat de România. Avem o reeditare a cazului Wurmbrand în cei mai mari… români şi a cazului Cruceru în cei mai buni… blogări ai României, care se votează singuri. Asta da nedreptate a inerţiei! E nedreptatea formată din libertatea celor care preferă să nu voteze…pentru că iubesc România. /
Pr. Dorin Picioruş

Ştim că ştiţi reclama…Dar, totuşi…o să v-o povestim şi altfel…
Un tânăr încrezător în viaţă, care ştie să aibă bun simţ, ciocăne la uşa unor bine puşi [dispuşi?!] ca să le aducă o prăjitură. De ce? Pentru că e vecinul lor. Prăjitura e făcută de soţia lui: o altă încrezătoare cu bun simţ.
Ies cei doi proprietari, care au căsuţa lor, care nu stau la bloc, care au maşină şi gazon şi vorbesc cu tânărul încrezător, pe care îl ţin de prost. Adică, chiar aşa, de ce şi-a permis să îi bage în seamă pe ei, pe vecinii lui?! El nu ştie că nu e frumos să deranjezi pe oameni cu…bunul simţ?!!!

Doamna proprietară, care e îmbrăcată ca pentru ieşit în oraş şi nu ca pentru stat în casă…se arată tandră cu vecinul…până nu află unde stă acesta.

Plăcinta merge spre ambii proprietari de casă, adică spre cei care au ştiut să se învârtă…şi, după cum se vede, deşi vine de la om sărac…nu arată zgârcit, ci e o plăcintă bine făcută.
Domnul este reticent. Doamna e veselă…Fazele TV cu şpaga [cazul Remeş] erau tot vesele… când vine vorba de primit ceva pe care nu-l meriţi.

Însă, când tânărul cu bun simţ le arată unde stă, şi pe soţia lui, care le făcea cu mâna de la etaj [de la un etaj mizer/modest, cu siguranţă, acolo unde se făcuseră plăcintele care păreau bune...]…se rupe filmul. Cei doi privesc condescendent la tânăr, la tânărul impertinent, care şi-a permis să aibă bun simţ şi să le dea lecţii de bună vecinătate.
Ce, nu putea să ne ignore?! Auzi şi tu: vrea să ne dea nouă plăcinte, nouă, celor bogaţi, când el abia şi-a strâns bani pentru un nenorocit de apartament şi trăieşte ca vai de mama lui?!! Ce huligan!!! Ce obscenitate!!!!!!
Însă reclama aceasta…e o capodoperă de realism, la care privind îţi vine să scuipi cu năduh.
În România noastră, unde bogaţii ajung bogaţi, cel mai adesea, pentru că ştiu să fure fără consecinţe…legale, bunul simţ pare desuet. Şi va fi desuet, până în momentul când vom dezumfla cât mai mulţi bogaţi umflaţi peste noapte, cu ideea că, dacă furi…e bine să crezi că i-ai câştigat legal.
Reclama aceasta e o bătaie de joc la adresa celui încrezător în viaţă, la adresa celui care crede în buna vecinătate, în cinste, în bun simţ. E o bătaie de joc la adresa modestiei respectabile, la adresa sărăciei care nu cerşeşte, ci se întreţine prin muncă onestă.
Noi aşa vedem lucrurile…
Pr. Dorin.

Mai pe înţeles: ca să ne vină mintea la cap mai trebuie să arătăm şi… oameni cu cap!
Pr. Dorin.