Pr. Dorin
Amintirile cad întotdeauna în picioare
Ca să citiţi textele din imagini apăsaţi în partea dreapta jos a filei, pe numele: Slide Share.
Pr. Dorin.
Dragostea e tot ce rămâne…
Nu e un articol neplăcut, ci dimpotrivă, unul aniversar! Şi dacă adunăm 28 ianuarie 1971 cu 28 ianuarie 2008, ziua de astăzi, atunci putem să-i spunem pastorului Marius Cruceru un la mulţi ani!, dincolo de orice suspectare de ipocrizie, pentru cei 37 de ani pe care-i inaugurează astăzi.
Se pare că nu a putut să doarmă de emoţie şi…e normal să fie aşa. Iar noi, astăzi, nu îi dăm dureri de inimă ci bucurii de inimă. Iar bucuriile de inimă constau în aceea că ştim să ne bucurăm cu cel care se bucură, chiar dacă bucuria sa e într-o altă emisferă decât bucuria noastră.
Are vreun rost ca un preot ortodox să felicite de ziua lui de naştere un pastor baptist şi să îi dedice o piesă muzicală lui şi soţiei sale, al cărei mesaj defineşte un cuplu real? Cred că da. Vă las pe dv. să intuiţi care e rostul şi să mi-l divulgaţi şi mie!
Însă pentru mine, rostul acestui mesaj de normalitate e acela că o high definition a vieţii ortodoxe e că dragostea nu cade niciodată. Şi dragostea are multe nuanţe. Ea poate fi respect, ea poate fi solidaritate, ea poate fi entuziasm, ea poate fi încântare, ea poate fi…recunoaştere.
De ce să vorbesc despre dragoste la ziua pastorului Cruceru? Oare am început şi eu să-l iubesc?! Dânsul mi-a manifestat multă dragoste de la început…numai că eu am fost rezervat în ceea ce priveşte acest aspect. Nu pentru că sunt insensibil la persoana sa, ci pentru că înţelegerea celuilalt, înţelegere care e dragoste, se maturizează pe măsură ce, celălalt, îţi oferă o poartă deschisă spre sine.
Astăzi, privind mai bine în mine, îmi dau seama, că ereticul Cruceru a devenit o permanenţă în viaţa noastră, o persoană iubită, pentru că zilnic s-a ostenit să ajungă, prin intermediul onlineului pe care dânsul îl creează…o cotidianitate. Şi nu a ajuns o cotidianitate prin gradul de adevăr al credinţei sale, care este tot cum era în ochii mei, ci prin umanitatea sa, prin modul său, când machiavelic, când adânc pudic, când liric, când capricios, când gentil, când insinuant, care vrea să ne spună ceva despre sine. Dorinţa de a ne spune, mereu, altceva, mi-a devenit iubită.
Pentru că, atunci când vrei să spui mereu altceva, spui că mereu cauţi să fii altul. Şi când cauţi să fii mereu altul, spui că nu îţi ajunge ceea ce eşti şi nici nu îţi place cum arăţi, pentru că vrei să fii…altul.
Scrisul aduce maturitate sau scrisul te face să te întâlneşti cu maturitatea ta, cu gradul tău, mereu altul, de experienţă. Prin ceea ce noi facem acum în sistem online, cred că ajutăm pe cei de mâine să îşi descopere o inimitate din ce în ce mai benefică. Sunt foarte conştient de faptul că generaţia de creatori de online a prezentului, din care facem parte, face un pionierat în materie de comunicare şi de ceea ce va însemna cunoaşterea inter-personală a viitorului. Mai înainte ca să ne vedem, scriem şi ne cunoaştem. Şi când ne vedem, când ne întâlnim pe viu…deja ştim de unde să începem comunicarea, pentru că deja suntem…intimi.
Când o să mă întâlnesc pe viu cu pastorul Cruceru o să ne…recunoaştem. Pentru că deja avem o istorie proprie care ne leagă. Intimitatea cu sine şi cu alţi creatori de online se bazează exclusiv pe citirea textelor noastre, însă textele surprind, mult mai acurat uneori, lucruri extrem de adânci despre noi…pe care o discuţie pe viu s-ar putea să le ignore sau să nu le dezbată.
Cui îi e teamă de dragoste? Ea nu cade niciodată. Pentru că, pe măsură ce l-ai înţeles pe un om inima ta deja l-a mâncat, îl poartă în sine. De aceea nu se poate cunoaştere fără iradiere personală şi nu se poate iradiere personală fără dragoste. Chiar dacă nu îi zicem dragoste şi îi zicem altcumva, gradul de realitate dintre doi oameni se numeşte dragoste.
Iar de dragoste nu trebuie să te vindeci! Dragostea trebuie construită şi udată cu încredere. Dragostea trebuie exploatată. Din dragoste trebuie să scoţi cuvinte de dragoste şi din cuvinte de dragoste să scoţi caracter de îndrăgostit. Şi dragostea rămâne, pentru că, în ciuda diferenţelor de netrecut, ea se bazează pe gradul de adevăr personal pe care l-ai scos la iveală în faţa altora.
Astfel, oricine a trecut prin faţa noastră şi ne-a dat un gram de adevăr despre sine…ne-a făcut să îl avem ca dragoste. Învăţătorul, profesorul, femeia de serviciu, prietena noastră din liceu, actriţa nu ştiu care, pictorul, ziaristul, politicianul X sau Y sunt în noi pentru că s-au lipit de noi. S-au lipit de noi, am citit despre ei, i-am văzut, i-am apreciat, am schimbat două vorbe…au devenit dragoste. N-ai ce să-i mai faci: dragostea nu piere niciodată pentru că a devenit una cu tine!
Aşa că Reverenţa voastră, domnule pastor, frate Marius, iubite eretic, dragă Pătrăţosule, iubirea nu cade niciodată! Vă mulţumesc pentru că m-aţi învăţat să vă iubesc deşi, m-aţi învăţat să vă detest credinţa şi mai mult decât până acum. Vă mulţumesc pentru că v-aţi civilizat online din ce în ce mai mult şi aţi început să vă obosiţi şi dv. de faptul de a fi ipocrit.
Haideţi, noi doi, să mai facem un pas! Poate va fi urmat şi de alţi confraţi. Ce să facem cu pasul acesta sau în cadrul lui?! Să fim şi mai autentici, pentru că a mai trecut încă un an, şi trebuie să arătăm că nu a trecut degeaba. Să scriem, să râdem, să vorbim, să ne rugăm, să slujim, să coabităm privind partea frumoasă a lucrurilor, ceea ce construieşte şi să scriem despre ceea ce inima noastră doreşte fără saţiu.
Astăzi am închinat un pahar de vin în cinstea dv!
Încă odată la mulţi ani şi să ne citim cu delicateţe!
Pr. Dorin.
O scrisoare de multă conştiinţă de la domnul Profesor Inginer Doctor Gheorghe Somnea
Plecaciune parinte,
Sunt profesor vizitator la Lille pentru ultima oara. Legea franceza nu permite cadrelor didactice peste 65 ani sa mai fie invitati. J’ai visite la Cathedrale Notre Dame de Tournai. ( http://dansomnea.tripod.com/touristic.html ). Un impresionat edificiu din perioada dinastiei Caroligienilor (~817 d H).
Tournai este cel mai vechi oras din Belgia la cca 25 Km de Cite Scientifique Lille. Aceasta catedrala este una din cele mai vechi edificii religioase din Belgia. Este imensa. M-a dus cu masina personala, bunul meu coleg si prieten al meu Mihai, maitre de conference USTL I IAE.
Am aprins fiecare cate o lumanare de 0,5 E. Evident ne-am facut semnul crucii. Stilul ei arhitectural romanic, anterior stilului international (Peter Gombrich), de o maretie unica te face sa te pleci in fata acestor ziduri ce au TRAIT atatea evenimente istorice.
Actualmente sapaturile arheologice sunt realizate chiar in interior, sub atenta indrumare a specialistilor de la Universite Catholic de Lovain. Nu ma pierd in detalii istoricesti pe care, oricum, le gasiti pe situl laic de mai sus.
Colegul meu Mihai mai ma dusese in 10 mai 2007, intr-o sambata, la Bruges. In acea perioada eram profesor visitator. Am predat ore de curs a l’Ecole Polytech de Lille, Cite Scientifique.
In acel sejour de cateva ore la Burges, am fost impresionat de bisericile acestei cetati negustoresti favorizate de istorie.
Desigur, la cate aveti de rezolvat nu veti avea curiozitatea de a vizita acest sit laic. Va cer scuze pentru indrazneala de a indica un astfel de sit !
V-am scris pentru ca la Notre Dame de Tournai am intalnit intr-o foita turistica urmatoarea rugaciune:
Une priere
Segneur, mon Createur et guide invisible,
Tu m’as amene dans ce lieu sacre.
Lorsque j’en sortirai, permets qu’une Etincelle
de la beaute et Ton Amour se depose dans mon coeur
pour que j’en vive.
De ce acest text?
Mi-am adus aminte ca am iesit din localul IAE, Avenue de Peuple Belge, in primavara anului trecut. Era intr-o marti 15 mai pe la pranz. Am fugit apoi la Lille Flandres sa imi cumpar bilet la TGV pentru Paris CDG 2.
Dupa mi-am luat la revedere de la colegi, ziceam in sinea mea: de acuma gata, batrane, vei merge acasa langa sotiaora, apoi cand iti va veni ceasul vei ajunge cu trupul la cimitirul Bellu ortodox fig 62. Nu vei mai reveni pe aceste meleaguri in care Bunul Dumnezeu ia rasplatit cu atata generozitate pe cei de aici.
Unde vedeti in Romania pajisti verzi cu cirezi de vaci, cu cai normanzi, care pasc in voie iarba verde, asa cum se petrece pe pamantul reavan al Flandrei iarna la 8 … 12 grade peste zero? Daca vreti acestea, sunt acolo unde vedeti din loc in loc acele eoliene de 1, poate 2, MW fiecare (sunt energetist automatist la baza).
Revin. Am observat indiferentismul localnicilor pentru apropierea de Dumnezeu si, cel mult poate interesul prea lumesc, turistic. Poate ma insel si bine ar fi sa fie asa. Nu poti citi inimile celor care intra intr-un locas sfant.
Am observat totodata la ai nostri enoriasi din biserici de pe meleagurile natale o mult mai mare frica de Dumnezeu. Cand fac afirmatiile de mai sus am in vedere numarul credinciosilor de aici si de la noi.
Va urez o saptamana buna,
Doamne ajuta,
Dan Gheorghe
Prof. Dr. Ing. Dan Gheorghe Somnea
IBED, Int’l Business and Economics Department, AES, Academy of Economic Studies, Bucharest.
Pr. Dorin
