Acatistul Sfântului Gherasim de la Iordan [audio]
Best of martie 2007 [7]
Pe 8 martie 2007 scriam: Parabola Beethoven. Cum ajungi să vorbeşti cu copacii şi de ce? /Rugăciunea pentru ceilalţi e rugăciunea care te umple de bucurie, de dragoste şi de bunătate./ Povestea omului care şi-a depăşit condiţia socială, pigmentată cu umor care nu displace./ Pocăinţă şi cutremurare: în timpul postului şi în aşteptarea Morţii şi Învierii Domnului./
O problemă falsă: dacă trebuie să ne împărtăşim des sau rar. Iubirea inimii spune că trebuie să ne pregătim cu toată fiinţa noastră şi să ne împărtăşim cât mai des./Comentariu teologic la a doua rugăciune a canonului împărtăşirii./Timpul e o sabie goală…căreia îi simţi răceala pe gât./Legiferarea prostituţiei nu o face să fie mai puţin viciu./
Presupuneri decodificate: un articol despre presupuneri care au rezolvări./ Doar un vers din Eminescu./Jurnalul: şantierul arheologic al vieţii tale./Teologia slavei în slujba ortodoxă a înmormântării./ Fiecare gând e dragoste…când mă gândesc la voi./
Pr. Dorin.
Despre teologia Sfântului Grigorie Palama cu Yannis Spiteris [2]
Yannis Spiteris, Palamas: la grazia e l’esperienza. Gregorios Palamas nella discussione teologica, Introduzione di Massimo Cacciari, Ed. Lipsa, Roma, 1996, 223 p./
Varlaam ereticul [1290-1350], adversarul prim al Sfântului Grigorie Palama, era născut în Calabria, fiind de origine greacă, p. 24./ Pleacă în Orient Varlaam, trece prin Arta în Etolia, apoi vine la Tesalonic [ în jurul lui 1326] şi ajunge la Constantinopol în jurul lui 1330, p. 25/
Varlaam acuză pe monahii isihaşti că sunt omfalopsihici, adică ei caută sufletul în buric, p. 27, pentru că monahii isihaşti priveau spre inimă când făceau rugăciunea lui Iisus, p. 27 şi îi acuză totodată că sunt mesalieni, p. 28/ În urma tratatelor teologice contraofensive ale Sfântului Grigorie, Varlaam scrie Contra Mesalienilor, în care îi acuza pe monahii athoniţi că sunt mesalieni/bogomili, spunea că lumina divină este coruptibilă şi nu incoruptibilă şi că ea este un simbol şi nu o emanaţie/iradiere/strălucire reală a dumnezeirii Treimii, p. 29./
Varlaam vine la Constantinopol şi îl acuză pe Sfântul Grigorie în sinodul patriarhal că Palama e vinovat de blasfemie, pentru că „introdurre novità in teologia”, p. 30, pentru că introduce noutăţi dogmatice în triadologie./ Patriarhul Caleca, al Constantinopolului, invită pe Sfântul Grigorie să se disculpe, p. 30./ Când Sfântul Grigorie vine să se disculpe, sinodul cheamă şi pe împăratul Andronic III la discuţiile teologice, p. 30/
Împotriva lui Varlaam Sfântul Grigorie mărturiseşte din propria sa experienţă şi din experienţa duhovnicească a Sfinţilor anteriori, că lumina divină pe care o văd monahii isihaşti este inseparabilă şi indivizibilă de fiinţa divină şi că ea e slava dumnezeirii, p. 30/
Varlaam este condamnat pentru erezie şi în 1342 se întoarce în Occident, locuind prima dată la Neapoli apoi la Avignon, p. 34. Cărţile sale vor fi caracterizate drept încercarea unui latin de a se camufla într-un călugăr ortodox pentru a infuza Ortodoxia cu o doctrină nominalistă, p. 34./
După anatematizarea lui Varlaam, adversarul Sfântului Grigorie devine Grigorie Achindin, alt eretic [cca. 1300-cca. 1348], p. 36./ Achindin se năştea în jurul anului 1300 în actualul Prilep din Macedonia şi studiază la Bitola şi apoi în Tesalonic, având o bună cultură umanistă şi teologică, p. 36./
Un timp Achindin a fost prietenul Sfântului Grigorie şi a mers cu el în Sfântul Munte Athos, p. 36./ Achindin se întoarce la Tesalonic şi se împrieteneşte cu Varlaam de Calabria, p. 36/ În timpul controversei dintre Sfântul Grigorie şi Varlaam, Achindin face pe mediatorul între ei, p. 36/ Însă, după 1341 Achindin devine el însuşi capul opoziţiei antipalamite, p. 37/
În iulie 1341 se întruneşte sinodul constantinopolitan pentru ca să ia poziţie împotriva acuzelor lui Achindin, p. 37/ În 1347 Sfântul Grigorie devine mitropolitul Tesalonicului, p. 40/ Însă devine antipalamit şi Nichifor Gregoras, născut în Heracleea din Pont, p. 42./ Gregoras nu putea să accepte distincţia pe care o făcea Sfântul Grigorie între fiinţa lui Dumnezeu şi energia necreată a dumnezeirii, p. 42./
Din cauza acuzelor lui Gregoras, la cererea împăratului Ioan Cantacuzino, la 28 mai 1351, se întruneşte un al treilea sinod care să apere învăţătura Sfântului Grigorie receptată, mărturisită ca fiind adevărata învăţătură a Ortodoxiei, în ceea ce priveşte vederea lui Dumnezeu şi triadologia, p. 42/
În 1352, hotărârile Tomului sinodal de la 1351, care condamna ca eretice teologiile lui Varlaam, Achindin şi Gregoras, sunt incluse în Synodiconul Ortodoxiei./ Alături de cei trei, sunt condamnaţi drept eretici şi : Isaac Agiro*, Procoro*/Procopie? Cidone, Dimitrie Cidone, p 43./
Cf. n. 80, p. 43, în Synodiconul Ortodoxiei, ed. Rigo, p. 171-172, Sfântul Grigorie Palama este elogiat, printre altele, ca cel care a apărat triadologia de a nu fi infectată de ideea divinităţii create, adică a harului creat, care este „le idee di Platone e di tutti questi miti greci”, adică e o idee păgână platonică, prin care se infiltra mitologia păgână în triadologia ortodoxă./
Triadologia ortodoxă apărată cu atâta sfinţenie şi trudă de Sfântul Grigorie Palama poate fi rezumată astfel: 1: Lumina care a transfigurat trupul Domnului nu a fost creată, ci necreată, fiind energia care emană din veşnicie din fiinţa lui Dumnezeu. 2: Fiinţa lui Dumnezeu este incomunicabilă făpturilor create pe când energia dumnezeiască este comunicabilă/împărtăşibilă. 3: Distincţia dintre fiinţa divină şi energia divină nu introduce compunerea/compoziţia în fiinţa lui Dumnezeu şi nici nu distruge simplitatea divină, pentru că energia se revarsă din fiinţa lui Dumnezeu în afară dintotdeauna. 4: Noţiunea de dumnezeire nu înseamnă sau nu se aplică numai la designarea/denumirea fiinţei divine ci şi la denumirea energiei dumnezeieşti; 5: A spune că fiinţa divină este comunicabilă [cum spune falsa dogmă a vederii fiinţei divine în romano-catolicism n.n.] înseamnă o cădere în mesalianism [ba, şi mai mult, în panteism n.n.], p. 44/
Sfântul Grigorie Palama adoarme la 14 noiembrie 1359, pe când avea 73 de ani, p. 45. A fost canonizat în 1368, de ucenicul şi biograful său Filotei Kokkinos, patriarhul Constantinopolului, care i-a construit o catedrală mitropolitană cu hramul Sfântului Grigorie, p. 45./
Opera Sfântului Grigorie Palama ne-a parvenit incomplet, p. 46./ Prima sa operă cu caracter dogmatic, spune autorul, a scris-o la vârsta de 38 de ani, p. 46./ Teologul grec Panaghiotis Christou a editat opera Sfântului Grigorie în 5 volume, la Tesalonic, în 1962, 1966, 1970, 1988 şi 1992, p. 48. Cf. n. 86, p. 48, autorul spune că acesta pregăteşte şi vol. 6, cu Omiliile Sf. Grigorie./ În afară de această ediţie critică, el a editat în 11 volume opera Sfântului Grigorie, într-o ediţie accesibilă, la Tesalonic, între 1981-1986./
Începe discutarea operei Sfântului Grigorie cu Tratatul despre Sfântul Duh, scris de acesta în 1335, p. 48/ Pentru Sfântul Grigorie Filioque este „un attentato contra il carattere proprio delle Ipostasi divine”, p. 49, un atentat la realitatea inalterabilă a persoanelor divine, atâta timp cât în teologia eretică filioquistă Tatăl se uneşte cu Fiul într-un mod indistinct, alterându-şi reciproc integritatea personală, pentru a rezulta Duhul./
Scrisorile împotriva antiisihaştilor discutate de autor sunt Prima scrisoare către Achindin, A doua către Achindin, Prima scrisoare către Varlaam, A doua către Varlaam, A treia către Achindin, p. 50-51./ I Achindin e scrisă în toamna lui 1336, II Achindin e din 1337, I Varlaam tot în 1337, la fel şi II Varlaam, pe când III Achindin e din 1341, p. 50-51/
A treia serie de opere luate în calcul de autorul nostru sunt Cele trei tratate de apărare a Sfinţilor Isihaşti, p. 52-53. În primul tratat nu se indică numele lui Varlaam dar se arată că filosofia profană e relativă în comparaţie cu cunoaşterea duhovnicească, mistică a lui Dumnezeu, p. 52/ Al doilea tratat arată învăţătura ortodoxă pe care o trăiesc şi o apără aceştia, p. 52. În al treilea tratat apologetic, scris în 1341, Sfântul Grigorie critică opera Contra Mesalienilor a lui Varlaam, prin care Varlaam credea că isihaştii vorbesc de o vedere a esenţei/ a fiinţei lui Dumnezeu cu ochii trupeşti, p. 52-53./ Împotriva acestuia Sfântul Grigorie accentuează faptul că energia lui Dumnezeu e comunicabilă celor care îşi sfinţesc viaţa dar că fiinţa divină este incognoscibilă, necunoscută creaturilor şi incomunicabilă lor, p. 53/
Pr. Dorin.
Despre teologia Sfântului Grigorie Palama cu Yannis Spiteris [1]
Yannis Spiteris, Palamas: la grazia e l’esperienza. Gregorios Palamas nella discussione teologica, Introduzione di Massimo Cacciari, Ed. Lipsa, Roma, 1996, 223 p./
Introducere
Spiteris insistă într-un mod capital pe ideea cum că omul se îndumnezeieşte în Hristos, p. 9/ Pentru autorul romano-catolic: pseudo-Dionisie Areopagitul, p. 10. Pentru noi: Sfântul Dionisie Areopagitul./ Apofatismul nu este teologie negativă, p. 10. Suntem de acord./ Teologia palamită, recunoaşte acesta, este riguros hristocentrică şi trinitară, p. 12., …şi vorbeşte laudativ despre opera Sfântului Grigorie Palama./
Conţinutul cărţii
Cartea a apărut, spune autorul, în urma chestiunilor ridicate în cadrul cursului său de teologie ţinut la Institutul Pontifical Oriental din Roma, p. 13./ Spiteris recunoaşte faptul că între teologii secolului al 20-lea ÎPS Vasile Krivochéine şi părintele Dumitru Stăniloae au fost „pionieri della rinascita palamita nell’epoca moderna”, p. 16./
Sfântul Grigorie Palama se naşte în 1296 în Constantinopol dintr-o familie nobilă şi bogată, tatăl său, Constantin Palamas fiind senator şi membru al curţii imperiale, p. 20/ Sfântul Grigorie face studii umaniste, adică retorica şi filosofia, în capitala imperiului, sub directa îndrumare a filosofului umanist Teodor Metochitos, p. 20/ Biograful Sf. Grigorie este Filotei Kokkinos, p. 20. Citează F. Kokkinos, Vita di Grigorio Palams, EPE, 52, cf. n. 23, p. 20/
Tocmai de aceea, accentuează autorul grec, sunt nefondate acuzele lui Varlaam la adresa Sfântului Grigorie, cum că era un ignorant în domeniul culturii, ale lui Gregoras, care îl făcea analfabet sau ale lui Achindin, care îl făcea ignorant în ceea ce priveşte principiile filosofiei, cf. n. 23, p. 20.
Adversarii săi eretici considerau că viaţa ascetico-mistică a monahilor şi experienţa duhovnicească este inferioară cunoaşterii analitice şi a speculaţiilor filosofice. Sfântul Grigorie va arăta în disputele cu ei că filosofia şi cultura se pot constitui într-o fază pregătitoare vieţii duhovniceşti, dar că a rămâne la copilăriile speculaţiei şi a pretinde că faci Teologie, fără experienţa luminii dumnezeieşti, înseamnă a fantaza în domeniul cunoaşterii duhovniceşti ortodoxe.
Spune autorul, că pentru Sfântul Grigorie platonismul era considerat periculos într-un mod particular, p. 21, bineînţeles, dacă se interpretează credinţa ortodoxă în termenii filosofiei păgâne a lui Platon./ Primul învăţător duhovnicesc al Sfântului Grigorie este Sf. Teolipt al Filadelfiei [1250-1322], p. 21./ Varlaam acuză în mod mincinos pe monahii de la Sfântul Munte Athos că sunt mesalieni prin concepţia pe care o au despre vederea luminii divine, p. 21./
Prima operă teologică a Sfântului Grigorie, spune autorul nostru, este Viaţa Sfântului Petru Athonitul şi a scris-o la Sf. Măn. Sf. Sava de lângă Marea Lavră., p. 22/ Sfântul Grigorie a fost o perioadă egumen la Sf. Măn. Esfigmenu din Sfântul Munte Athos, iar în 1335 se întoarce la Măn. Sfântul Sava, p. 22/
Anul 1335 este anul când încep polemicile cu „monahul filosof” Varlaam de Calabria, ceea ce va deveni controversa/polemica isihastă, care va dura între 1336-1368, devenită din chestiune religioasă şi una politică, p. 22./
La preghiera di Gesù [Rugăciunea lui Iisus]: Signore Gesù Cristo, Figlio di Dio, abbi pietà di me [Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul], p. 24./ ]
Pr. Dorin.
