Targum Pseudo-Jonathan and Onkelos to the Pentateuch: An 1862 translation by J.W. Etheridge.
Targumim to the Megilloth
Targum Psalms: A new translation (2001) by Edward M. Cook.
The texts in this section have been made available by and formatted by David Everson.
The targumim on Palm.
Pr. Dorin.
Pentru ca să îşi bată joc de poporul român şi de credinţa acestui neam pastorul Cruceru continuă batjocura la Mioriţa cu batjocura la Meşterul Manole. Deşi strămoşii săi pictau cruci ortodoxe, că de aceea se numeşte Cruceru, nepotul sau strănepotul lor scrie la categoria “faze” mojicia de dedesubt.
Publică acest “minunat comentariu”/tâmpenie la 20:49, dar, pentru că pastorul…moare la 20.20 îl şterge, pentru ca nu cumva să intrăm şi să le deranjăm condoleanţele.
Dacă ştiţi să vă menajaţi cultul dv. domnule Cruceru, de ce nu aveţi aceeaşi stimă, teamă şi reverenţă şi pentru creaţiile epocale ale poporului din care faceţi parte şi de care v-aţi disociat de facto când aţi devenit baptist? De ce trebuie ca Mănăstirea, preotul, candela, Icoana să fie în gura dv. o continuă povară? Pentru noi credinţa dv. nu e o povară insuportabilă? Sau credeţi că aţi creat ceva monumental pentru ţara aceasta ca să vă revendicaţi dreptul de a râde de ceea ce ne reprezintă?
Scrieţi despre teologia dv. inexistentă, despre etosul dv., daţi detalii, spuneţi ce iubiţi cel mai mult ca să râdem şi noi de dv.!
Este inadmisibil ca un om care îşi revendică statutul de pastor şi de profesor să scrie lucruri de cea mai mare impertinenţă faţă de valorile perene ale românităţii. Însă, ştim că numai nulităţilor nu le plac lucrurile mari. Dacă vă simţiţi o nulitate vă credem că puteţi fi nesimţit până în pânzele albe….
Asta cum se numeşte când agresează minoritarii pe majoritari, când minoritarii nu ştiu să aibă bunul simţ civic de a trăi printre oameni. Dacă vă înjurăm de mamă imediat reacţionaţi, dar dacă mânjiţi cu infecţiile dv. interioare lucrurile în care noi credem, noi ce trebuie să facem faţă de dv.?
Sunt consternat de atâta mojicie care emană din dv. şi sper ca nu toţi cei ai dv. să vă semene!
Pr. Dorin.
…Marius Cruceru. Marea sa dilemă e următoarea: nu poate să scrie teologie baptistă pe La Pătrăţosu până când nu află răspunsul la întrebarea care îl frământă de cel puţin 30 şi ceva de ani de zile: Cine e mai deştept: bărbatul sau femeia?
După tipologia întrebărilor stereotipe la care nu se răspunde niciodată concis sau a falselor dileme de domnişoară întârziată cu care ne-a învăţat timp de un an de zile, urmează - nu trebuie ratat- un nesfârşit şir de Elodii dubitative.
O să urmeze întrebările: De ce este găina outoare şi nu e girafă? De câte ori trebuie să îţi ştergi ochelarii? Cine e mai securist dintre baptişti? Ştiaţi că şi maşinile au Paştiul lor, dacă Crăciun au avut? etc.
Vă rugăm să vă daţi cu părerea la dânsul pe blog dacă …vreţi să pierdeţi timpul ca la Elodia!
Pr. Dorin.
Pentru că am vrut să fim respectaţi, Sibiu 2007 a cheltuit mulţi bani şi a adus mulţi bani probabil. Nu putem să facem şi Ploieşti 2008, Iaşi 2008, Sighişoara 2008 etc…fără să ne vadă nimeni şi fără să ne respecte nimeni ci doar noi între noi?
Devenim dinamici numai când se stă cu gura de noi, cu ochii pe noi şi când suntem lăudaţi? De ce nu ne găsim încrederea necesară de a face lucruri pentru noi, de care să ne simţim mândri şi bucuroşi?
Cred că ne decepţionăm prea repede, nu ne place să fim prea serioşi şi ne subevaluăm potenţele şi rolul social.
Pr. Dorin.
Zilele de Crăciun şi Anul Nou 2007-2008 au avut la ştirile TV comentarii despre diverse pensiuni şi moduri de a te distra…mereu aceleaşi, şi pentru două supermarketuri mari şi late: Carrefour şi Real. Dacă vara se face reclamă aranjată litoralului şi hotelurilor, de la mare, acum s-a făcut reclamă aranjată pensiunilor rurale din zona montană şi patinoarelor.
Nicio reclamă pentru a cumpăra şi citi cărţi, pentru a te duce la bibliotecă, la Biserică, la un azil de bătrâni, la un penitenciar cu cadouri şi colinde. Dacă te uitai numai la televizor înţelegeai că de sărbători trebuie să te duci la munte, să cumperi ca un nebun tot supermarketul că se goleşte şi să te dai pe gheaţă. Dar asta numai la Bucureşti, că în rest cine ştie câte patinoare sunt.
Ştiri înguste…pentru că ne formează înguşti la minte! Împotriva acestor stimulente vizuale vă recomandăm să fiţi “multilateral dezvoltaţi”, chiar dacă vi se pare că ştiţi ce înseamnă sintagma. Numai dacă ştiţi să vă umpleţi viaţa cu căutări diverse puteţi avea o împlinire reală.
Adică trebuie să aveţi o credinţă, un crez, un ideal, un loc de muncă, de la unul la o mie de hobbyuri şi să nu vă pierdeţi timpul aiurea! Munciţi şi bucuraţi-vă de împlinirea vieţii voastre!
Pr. Dorin.
Live 2008 va fi un tag pentru reacţii directe, scurte, prompte, la diverse subiecte, evenimente pe de o parte iar pe de altă parte va fi un tag de…culise. Prin el vom încerca o redimensionare online a blogului nostru, nu numai sub aspectul ştirilor fulger ci şi a modului cum se elaborează un studiu de caz.
****
Cristian Oprea consideră că preşedintele a vorbit mult în mesajul său dintre ani şi fără mesaje forţă. Articolul său pledează pentru discursul populist şi şablonard, neavând apetenţă pentru discursul personalizat. Însă, tocmai discursul pe care îl simţi şi nu cel pe care îl vrei …e remarcabil!
Pr. Dorin.
Intraţi aici!
Provita Bucuresti si parohia “Eroii Martiri ai Revolutiei” au organizat, pe 29 decembrie 2007, o actiune de impartire a 280 de pachete cu alimente pacientilor de la Centrul de Ingrijire si Asistenta “Sf. Dimitrie” si Centrul Medico-Social “Sf. Luca” din Bucuresti.
Psa. Gianina
Primele trei zile ale anului au avut multă tihnă, multă candoare…iar ninsoarea de azi-noapte a fost o adevărată binecuvântare pentru ochii mei. Bineînţeles că frigul şi abundenţa zăpezii ne fac să zâmbim mai mult în casă decât afară, însă, pentru pământul nostru însetat de apă e o enormă binefacere, un dar dumnezeiesc. Cei care aşteptau zăpada sunt, cred, foarte mulţumiţi. Pentru mine zăpada e doar contemplare…mai puţin schi, bulgări de zăpadă, derdeluş…E contemplare….şi seninătate.
Ce am putea învăţa de la această zăpadă care ne acoperă murdăria oraşului dar şi inima cu candoare? Mai multă pacienţă, mai multă răbdare când vrei să cunoşti oamenii. Să nu dai buzna în viaţa oamenilor ci să ştii să îi atragi prin candoarea care emană din tine! Zăpada ne trimite la candoare, la iertare, la seninătate…dacă avem sufletul împăcat cu Dumnezeu şi cu oamenii.
La Is. 1, 18, zăpada este o echivalenţă a harului şi a iertării noastre de păcate. În Dan. 7, 9 la fel: în vedenie, Cel vechi de zile are îmbrăcăminte albă ca zăpada. La Mc. 9, 3, la Schimbarea la Faţă a Domnului iarăşi albul, iarăşi compararea luminii divine cu zăpada.
Faţa albă, luminată a omului frumos la suflet e o desfătare, o privelişte ca zăpada care se aşterne uşor, cu un pitoresc fără seamăn. Fulgii de nea se aştern într-o geometrie atât de fermecătoare pe lucruri, încât nu poţi să nu fi încântat de tot ceea ce vezi că lucrează Dumnezeu, că brodează pe faţa pământului.
Fotografia de deasupra e : iarna pe bulevard şi nu iarna pe uliţă. Iarna pe bulevard are un fel de-a fi care îi încurcă pe orăşeni pentru că le aminteşte că strada e pentru mers şi nu doar pentru promenadă. Cineva mai alunecă, frigul te face să îţi pui gluga în cap [deşi, nenorocita de fudulie, şi acum descoperă capul celor care doresc să se îmbolnăvească cu tot dinadinsul!], te murdăreşti de zoaie, de murdăria străzii…Bulevardul iernii predispune la atenţie, la o atenţie care jigneşte parcă pe cei cu capul în nori.
Iarna pe uliţă însă are o candoare familiară. Familiaritatea cu locul devine şi mai profundă prin căderea zăpezii. Simţi că faci parte din ritmul anotimpului, simţi viul greu de definit al vremii şi o gândeşti în termeni doxologici. Pentru ţăran zăpada e o bună recoltă la vară, e o binecuvântare şi nu o distracţie ca pentru orăşean. Ea e aşteptată pentru că ţăranul are grijă ca şi universul din jurul lui să fie viu, să aibă viaţă. Adică gândeşte relaţia lui cu pământul în termenii unei frăţietăţi, unei bune vecinătăţi din care toţi şi toate să aibă de câştigat.
Ce ne dorim în acest an? Să fim plini de fericire dumnezeiască. Cu toate păcatele noastre, cu toate grijile şi căderile noastre, dorim să fim împliniţi prin tot ceea ce facem. Fiecare an te duce mai aproape de Împărăţie…şi nu are rost să ne pierdem timpul cu lucruri mărunte. Voi sluji, voi scrie, mă voi ruga, voi convorbi din destul, voi traduce, voi comenta, voi asculta ritmul vieţii oamenilor şi…mă voi simţi împlinit din mers. Nu am niciun barem de îndeplinit, nu-mi plac baremurile, agendele, lucrurile fixe…ci mizez pe neprevăzutul purtării de grijă a lui Dumnezeu care ne duce acolo unde El doreşte.
Sper să am timp pentru noi schimbări radicale de metodologie a publicării pe Teologie pentru azi. Schimbările se vor vedea din mers. Ceea ce îmi doresc, în mare, în acest an, e să prezentăm şi mai pe viu cum se trăieşte, cunoaşte, înţelege lucrurile vieţii ortodoxe şi ale teologiei ortodoxe. Vom face multe comentarii textuale, lucruri aplicate, lucruri care vor fi privite pas cu pas…pentru ca cei neiniţiaţi să înţeleagă cât de greu se ajunge la a scrie un articol, o carte, un compendiu teologic ortodox.
Din afară lucrurile par uşoare însă dinăuntru trebuie să depui un efort uriaş, total, epuizant pentru a decanta câteva adevăruri pe care le pui apoi în câteva zeci sau sute de pagini. Vom arăta cum gândim noi că trebuie să facem de aici încolo teologie ortodoxă şi cum trebuie să prezentăm acest lucru altora, în mod onest şi profund în acelaşi timp.
Tihnă, zăpadă, bucurie…O bucurie pe care vrem să o împărtăşim cu cei care au început să ne înţeleagă, să ne iubească, să ne admire şi să ne…aştepte opiniile şi revărsările de sinceritate către ei. Tuturor acestora şi celor care nu ne apreciază pentru că se grăbesc să nu admire sau să nu se bucure le spunem că avem cele mai bune intenţii pentru 2008.
Haideţi să dovedim că avem de dăruit lucruri frumoase unii altora de care ne putem bucura împreună! Aceasta e dorinţa mea de a fi cât mai proprii, cât mai uniţi şi cât mai serioşi cu ceea ce facem. Pentru că, oricum şi oricând se va vedea acest lucru. Când cineva mă întreabă cum să scrie un articol sau o carte îi spun, în mod fundamental, acest lucru: Nu căuta un subiect uşor de cercetare şi nu scrie un articol sau o carte de care ţi-e ruşine să vorbeşti oriunde sau să o publici!
Îmi doresc să nu îmi fie ruşine de ceea ce citiţi la noi pe blog şi să nu îmi fie ruşine de ce citesc la dv. pe bloguri sau să îmi fie ruşine de comentariile aruncate la noi pe blog. Haideţi să scriem comentarii de care să fim demni, să scriem articole de care să ne bucurăm şi peste 30 de ani, să avem bucurie în noi, pentru ca să ne simţim împliniţi!
Noi scriem pentru că ne bucurăm să comunicăm şi pentru că ne place să creăm lucruri, pas cu pas, în faţa cărora să ne simţim fericiţi. Chiar dacă nu am avea niciun cititor am scrie tot la fel de mult şi de intim, pentru că credem că acest lucru făcut online face parte din asceza noastră personală şi nu e ceva supraadăugat muncii şi vocaţiei noastre.
Şi asta, pentru că noi aşa ne-am manifestat toată viaţa, aşa am creat în mod treptat diverse lucruri, iar acum, când facem retrospectiva anului 2007 ne minunăm de cât de multe s-au strâns în sistem online şi în bazele noastre de date.
Să fiţi fericiţi, să încercaţi să nu vă pară rău de viaţa pe care o trăiţi şi să lăsaţi lucruri de care să se vorbească de bine!
Pr. Dorin Picioruş
Benazir Bhutto urma să predea unor oficiali americani un dosar referitor la modul în care regimul condus de Pervez Musharraf şi serviciile de informaţii pakistaneze intenţionau să fraudeze alegerile legislative programate pentru luna ianuarie.
Întâlnirea cu demnitarii americani urma să aibă loc joi, chiar în ziua în care a fost comis asasinatul, a declarat un consilier din cadrul Partidului Poporului Pakistanez. Marţi, un membru al Comisiei electorale a declarat că alegerile legislative programate pe 8 ianuarie, ar putea fi amânate pentru februarie. Opoziţia a criticat această decizie şi sute de oameni au ieşit în stradă în mai multe oraşe ale ţării, scandând sloganuri împotriva guvernului şi a preşedintelui Pervez Musharraf.
Pakistanezii au adus marţi un omagiu la mormântul fostului premier, Benazir Bhutto. Printre cei care au vorbit despre curajul lui Bhutto se numără membri ai partidelor politice de opoziţie şi o delegaţie de avocaţi din Karachi. Acestea au cerut autorităţilor să-i aresteze pe criminalii responsabili de uciderea fostului premier. În alte oraşe ale ţării au avut loc proteste faţă de asasinarea acesteia şi s-au scandat lozinci anti-guvernamentale şi anti-prezidenţiale. În Karachi, protestele au fost violente. Poliţia a folosit gaze lacrimogene împotriva mulţimii şi a efectuat mai multe arestări.
Situaţia tensionată din Pakistan se află de mai multă vreme în atenţia opiniei publice internaţionale, iar după uciderea lui Benazir Bhutto, criza politică pare aproape fără ieşire.
Alegerile legislative din Pakistan au fost amânate pentru data de 18 februarie. Anunţul a fost făcut de Comisia Electorală Centrală, la aproape o săptămână după ce liderul opoziţiei Benazir Bhutto a fost asasinat. Alegerile ar fi trebuit să aibă loc la 8 ianuarie, însă din cauza protestelor şi violenţelor generate de asasinat s-a decis amânarea scrutinului.
OMAGIU ADUS FOSTULUI PREMIER PAKISTANEZ BENAZIR BHUTTO 
………………..
Psa. Gianina.
Jean Meyendorff, Orthodoxie et Catholicité, Editions du Seuil, Paris, 1965, 162p.
Introducere
Cartea de faţă e formată din studii publicate de părintele Ioan în diverse periodice între 1954-1964, p. 5./ Studiile de aici problematizează „rolul şi responsabilitatea Ortodoxiei istorice în dialogul ecumenic”, p. 5/ El atrage atenţia că ecumenismul actual [al sec. 20] riscă să cadă într-o totală banalitate, lipsă de sens, dacă Biserica nu e privită sub aspectul catolicităţii, al deschiderii către lumea contemporană, p. 5/
El atrage atenţia că existenţa istorică concretă a Bisericii nu a fost niciodată constituită de un efort uman [cu sensul de: exclusiv uman n.n.] şi că unitatea ei nu se poate negocia, p. 5./ Realitatea Bisericii rezidă/constă în experienţa legăturii directe cu un Dumnezeu viu şi întrupat pentru noi, p. 5./
1
Cap. 1. Tainele şi Ierarhia în Biserică, p. 7- 20./Problema istoriei mântuirii, spune autorul, se conturează în jurul întrebării: care este relaţia dintre jertfa unică a lui Hristos pe Cruce şi prezenţa Sa actuală în Biserică?, p. 7/ Raportându-se la cartea lui Oscar Cullmann, Tradiţia [citează ed. Delachaux-Niestlé, 1953, cf. n. 4, p. 8], autorul nostru spune că teologul luteran a refuzat să lege doctrina despre Taine de doctrina despre ierarhia Bisericii, pentru că nu a luat în vedere succesiunea apostolică, excluzând acest element definitoriu pentru existenţa Bisericii din concepţia noutestamentară despre apostolat, p. 8./
La o altă extremă, exegeza romano-catolică motivează pe baza lui Mt. 16, 18 fondarea Bisericii pe persoana Sf. Apostol Petru, de la care derivă ordinea ecleziastică, p. 8/ Însă exegeza ortodoxă la Mt. 16, 18, existentă în toată Tradiţia patristică, care a supravieţuit şi în teologia reformatorilor, e aceea că Biserica e întemeiată pe credinţa Sfântului Petru, mărturisită de Sfântul Petru, p. 8 şi nu pe persoana sa, de unde catolicismul a făcut să rezulte primatul papal./
În Ortodoxie însă, Biserica e văzută ca un organism sacramental, care actualizează de-a lungul istoriei „actul unic şi definitiv împlinit/desăvârşit de către Hristos într-un moment precis al istoriei”, p. 9/ Hristos este pentru noi prezent în mod real în comunitatea creştină şi această prezenţă a Sa în noi se constituie în taina lui Hristos şi a Bisericii Sale, care a redat umanităţii intimitatea cu Tatăl şi care anticipează a doua venire a Fiului Omului, p. 9/
Conform eclesiologiei pauline noi vorbim despre Biserici locale [Corint, Roma, Antiohia etc.] care constituie, toate la un loc, Biserica lui Hristos, p. 9/ Rolul Apostolilor, subliniază autorul, nu a fost acela de prezida/conduce comunităţile locale pe care le formau prin predica lor, ci de a vesti Evanghelia în toată lumea, p. 10 Subliniind asta, autorul vrea să spună că ierarhia bisericească rânduită de Apostoli, formată din episcopi, preoţi şi diaconi erau cei care acţionau direct, la nivelul Bisericilor locale şi nu Sfinţii Apostoli./
Autorul spune, pe drept, polemizând cu Voir J. Colson [v. n. 9, p. 11, care a scris o carte despre rolul episcopilor în comunităţile primare ale Bisericii], că nu se poate susţine existenţa unui episcopat monarhic în sec. 1 dar că există certitudinea, conform cu datele materiale pe care le avem, că aceste comunităţi erau conduse de un colegiu al prezbiterilor, p. 11 Însă părintele Ioan lasă nediscutat statutul de prezbiter, care nu poate fi confundat, aşa cum se doreşte astăzi în mediul neoprotestant cu preoţia, ci el desemna episcopatul. Numai că aici el a dorit să spună că nu era condusă Biserica în secolul 1 de un papă ci de un colegiu al episcopilor din diverse regiuni ale lumii./
Acest lucru se observă din afirmaţiile Sf. Ignatie al Antiohiei şi ale Sf. Irineu de Lyon care vorbeau de rolul episcopilor în Biserică şi de listele reale, valide, ale episcopilor Bisericii, de succesiunea istorică a episcopatului în Biserică, p. 11, vizavi de pretenţia ereticilor vremii lor, care doreau să spună, ca şi cei de azi, că nu contează succesiunea istorică de la Apostoli în Biserică, ci, stând în afara Bisericii, fiecare şi-o poate reclama în mod utopic, pe premise fantezist spirituale. /
În Epistola către Magnezieni 6, 1 şi în cea către Tralieni 2-3, 1-2, cf. n. 10. p. 11, Sfântul Ignatie al Antiohiei, în drum spre martiriul său care s-a petrecut la Roma [ a fost dat de mâncare la lei în arena publică, la o vârstă înaintată] scria faptul că episcopul „ţine locul lui Dumnezeu la conducerea comunităţii”, iar preoţii/prezbiterii sunt aidoma Apostolilor, p. 11/ „L’autorité de l’éveque s’exerce donc dans l’assemblée et en fonction de sa place dans l’assemblée: sa place este celle de Dieu et il n’en est point de plus haute”, p. 11-12./
În Epistola către Evrei avrciereu,j [mare preot] era atributul numai al lui Hristos, p. 12/ De aceea acest „caracter esenţialmente sacramental şi liturgic al funcţiei episcopale [în Biserică n.n.] este indirect confirmat” de Sfântul Irineu de Lyon, pentru că, pentru acesta „apostolicitatea” episcopilor consta în adevărata credinţă, care se transmitea prin succesiunea episcopilor, în fiecare Biserică locală, fondate iniţial de Sfinţii Apostoli, p. 12./
Astfel, eclesiologia Bisericii nu poate vorbi despre comunităţi atomizate, izolate în organismul eclesial, rupte de întreg p. 13./ Mare adevăr al istoriei Bisericii universale pe care îl rosteşte autorul nostru e acela că unitatea creştină nu a fost fondată pe realitatea complementarităţii [aşa cum se doreşte în ideologia ecumenismului de esenţă protestantă n.n.] ci s-a realizat în identitatea credinţei care se manifesta în comuniunea sacramentală a tuturor, p. 13.
Adică Biserica a fost una atâta timp cât credinţa a fost una, cât succesiunea credinţei de la Apostoli a fost una prin ierarhie şi cât timp toţi se împărtăşeau din acelaşi Potir la Sfânta Liturghie. Ideologia ecumenismului de esenţă protestantă care s-a manifestat în secolul al 20-lea gândea unitatea Bisericii ca o diversitate de Biserici, care au doar câteva învăţături în comun. Împotriva acestei idei eclesiologice neconforme cu Tradiţia Bisericii, spune părintele Ioan, că unitatea nu e o diversitate complementară, care se completează reciproc ci e o unitate în credinţă, succesiune şi Taine, a diverse Biserici locale surori./
Pentru că Oscar Cullmann a evidenţiat rolul marcant al Sfântului Petru la Ierusalim, în cartea sa dedicată Sfântului Apostol Petru, p. 14, autorul nostru afirmă pe drept cuvânt, că Petru nu a condus efectiv comunitatea din Ierusalim pentru că drumul său misionar a fost altul, p. 15./ Sfântul Iacov fratele/ruda Domnului e primul episcop al Ierusalimului, p. 15./ Şi pentru autorul nostru Corpusul Areopagitic e al unui „necunoscut”, p. 18/
Pr. Dorin.
| J | V | S | D | L | M | Mi |
|---|---|---|---|---|---|---|
| « Dec | Feb » | |||||
| 1 | 2 | |||||
| 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 |
| 10 | 11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 |
| 17 | 18 | 19 | 20 | 21 | 22 | 23 |
| 24 | 25 | 26 | 27 | 28 | 29 | 30 |
| 31 | ||||||
|
Sinaxis Biblioteca Teologică
Pr. Dorin
