A liber consimţit la pozat!…Deşi, la mine, ochii i-au cam ieşit fosforescenţi, pisica patronului turc e o pisică de calitate cuminte. E o pisică care…vinde pantofi şi cizme de damă. Adică, aşa e acum: fiecare cu jobul lui!
Pr. Dorin.
Într-o ţară normală…frate!
Curăţenia fizică are multe în comun cu cea sufletească. Ambele cer efort, constanţă şi atenţie. Dacă eşti spălat pe haine…trebuie să te speli şi pe intenţii. Dacă ai intenţii de domn dar îţi vine să pipăi doamne pe stradă sau dacă ai intenţii de doamnă şi nu eşti prietenă cu săpunul e o problemă, o dublă problemă.
Problema intenţiilor e o problemă reperabilă în ochi. Cel mai adesea cuvintele spun una şi roşeaţa în obraz sau impertinenţa ochilor spun alta. Cuvintele par amabile dar alura feţei te desfiinţează.
Strada e un loc privat când e vorba de intenţii şi numai trupul e în spaţiul public.
Dacă îţi vine să te deverşi în spaţiul public aduci tot neprevăzutul tău dinăuntru în afară, în arenă şi e ca maşina domnului Prigoană de ridicat gunoiul, care îţi dă un danf de nu mă uita, tocmai când tu eşti la braţ cu soţia pe bulevard.
Spaţiul public e subţire şi dacă faci gesturi care nu trebuie…monitoarele a zeci de ochi te constată. Uneori ţi-o şi spun. Alteori…doar te privesc. Dar te privesc cu privituri inrezonabile…între: Pune-ţi ştreangul de gât! şi… Ce mitocan e ăsta!
Dar, n-are rost să dăm lecţii de luciditate, dacă-ţi place somnul!
Pr. Dorin.
Reclamă la covrigi calzi…pe un perete rece
Covrigii sunt ceva de mâncat…peretele rece e ceva de pictat.
Covrigii sunt de vânzare…peretele e reclamă gratuită.
Tu cumperi covrigi…zidul nu primeşte nimic.
Cine se îmbogăţeşte?
Pr. Dorin.
De la tipografie la cazinou
Atunci, cândva, românii aveau nevoie de tipografii…Acum, ei au nevoie de jocuri de noroc. Atunci, aici, era prima tipografie a statului român. Acum, ora serii: doi poliţişti luau cafea caldă ca să aibă în trafic.
Lucrurile se schimbă…Uneori regretabil de anapoda.
Nu poţi da timpul înapoi! Dar te poţi gândi şi face…diferenţe.
Pr. Dorin.
Prăpăstii de Bucureşti
Unele prăpăstii sunt prin pustii şi munţi…Altele sunt în asfalt. Altele, mai democratice, stau pe trotuar şi privesc la tine dacă nu cumva vrei să îţi fractureze un picior sau două picioare, o mână sau două mâini şi, chiar încrederea în…viitor. Cum încurajările amenajere au început la sfârşit de noiembrie 2007, s-ar putea să vă mai dăm câteva poze până în vară…când, s-ar putea, să se mai diminueze prăpăstiile puţin.
Însă, unde dragoste nu e… nici soare nu-i, nici viaţă nu-i… tot ce se poate este ca ele să se umple în mod natural sau ocazionate de interesul cetăţenilor, care, dorind să vadă cât de mare e craterul văgăunilor, mai pot arunca câte o stilcă, o damigeană, un curcan, un pat, o saltea pneumatică…până se umplu.
De fapt lucrurile, ca şi locurile goale…sunt pe cale de dispariţie!
Pr. Dorin.
Afişe postelectorale sau …stima pentru politică se manifestă ambiguu
Politica te captează când îţi dă ceva…Când nu mai îţi dă…o uiţi. Când o uiţi începi să o deteşti. Când o deteşti bei bere pe ea…ca în foto supra. Politică de… bere. Sau coaliţii… de miere. Campanii…de praf în ochi. Spoieli…de garduri. Contează, până la urmă, dacă te alegi cu mai puţin decât cu deloc sau cu ceva decât nimic.
Pr. Dorin.
WordPress made in ro.
Se lucrează la personalizarea lingvistică a posesorilor de wordpress.
Thank you very much for your option.
Pr. Dorin.
Cine i-a tăiat mâna Sfântului Ioan Damaschin, pentru ce motiv şi cine i-a lipit-o preadumnezeieşte la loc?
I-a tăiat dreapta lui Ioan împăratul iconoclast Leon Isaurul, adică cel care distrugea Sfintele Icoane. I-a tăiat mâna pentru ca să nu mai scrie tratate teologice împotriva celor care luptau, ca nişte demonizaţi, împotriva Sfintelor Icoane. Mâna i-a fost redată la loc de însăşi Prea Curata Stăpână. A se vedea viaţa Sfântului, forma extinsă.
Pasajul vindecării:
“Ioan, luîndu-şi mîna cea tăiată, a intrat în camera sa de rugăciune şi, căzînd la pămînt înaintea sfintei icoane a Preacuratei Maicii lui Dumnezeu, care avea în mîinile sale Pruncul, a lipit dreapta cea tăiată la locul ei. Apoi a început a se ruga suspinînd din adîncul inimii şi, plîngînd, zicea: “Preacurată Stăpînă, Maică care ai născut pe Dumnezeul meu, iată că pentru dumnezeieştile icoane mi s-a tăiat mîna dreaptă. Nu ştiu pricina pentru care s-a tulburat Leon, dar tu întîmpină-mă degrabă cu ajutor şi-mi vindecă mîna mea. Dreapta celui Preaînalt Care S-a întrupat din tine, face multe minuni prin rugăciunile Tale. Deci, mă rog ca, prin mijlocirea ta, să vindece Domnul şi dreapta mea, o! Maică a lui Dumnezeu, pentru ca să scrie mîna aceasta oricîte laude vei voi tu singură. Să scrie ţie şi Fiului tău şi să ajute cu scrisorile sale dreapta credinţă; pentru că poţi toate cîte le voieşti, ca o Mamă a lui Dumnezeu”.
Zicînd acestea cu multe lacrimi, Ioan a adormit şi a văzut în vis icoana Preacuratei Maicii lui Dumnezeu cu ochii luminoşi şi milostivi, căutînd spre dînsul şi zicînd: “Iată mîna ta este sănătoasă. De acum nu te mai mîhni. Însă osteneşte-te cu dînsa fără lenevire, precum ai făgăduit mie şi fă-o condei al scriitorului ce scrie degrabă”. Apoi, deşteptîndu-se Ioan, dacă a pipăit şi a văzut mîna lui vindecată, s-a bucurat cu duhul de Dumnezeu Mîntuitorul său şi de maica Lui cea fără de prihană, că i-a făcut mărire cel puternic. Stînd în picioare şi, ridicîndu-şi mîinile în sus, a adus mulţumire lui Dumnezeu şi Maicii Domnului. Apoi, în noaptea aceea s-a veselit cu toată casa sa, cîntînd cîntare nouă şi zicînd: “Dreapta Ta, Doamne, s-a binecuvîntat, întru tărie, mîna Ta cea dreaptă a vindecat dreapta mea cea tăiată şi cu aceasta va sfărîma pe vrăjmaşii cei ce nu cinstesc chipul Tău şi al Preacuratei Maicii Tale şi va zdrobi cu dînsa pe vrăjmaşii sfărîmători de icoane, spre înmulţirea măririi Tale”.
Date istorice şi icoane ale Sfântului găsiţi aici.
A se reţine: Vieţile Sfinţilor sunt parte integrantă, fundamentală, din Sfânta Tradiţie a Bisericii Ortodoxe.
Pr. Dorin.
Cine a martirizat-o pe Sfânta Mare Muceniţă Varvara [4 decembrie]?
Propriul ei tată, Dioscur/Dioscor. A se vedea viaţa Sfintei în formă restrânsă sau forma extinsă a ei.
Tatăl ei fiind păgân, când a auzit că ea crede în Dumnezeul creştinilor a vrut să o omoare cu sabia. După mai multe tentative de omor asupra Sfintei, guvernatorul cetăţii a băgat-o în închisoare pentru credinţa ei, a fost judecată şi condamnată la chinuri grele.
După ce a fost strunjită, zdrelită cu unghii de fier, după ce i-au ars coastele cu foc, după ce au lovit-o în cap cu un ciocan, după ce a fost despuiată în văzul tuturor, pe ea, fecioara, după ce i s-au tăiat sânii…propriul ei tată i-a tăiat capul cu sabia, după cum dorise de la început.
Ce credinţă avea tatăl ei? Era păgân elin, adică păgân grec, închinător la idoli şi cunoscător al filosofilor Antichităţii.
Tatăl Sfintei Varvara era un om educat…dar asta nu l-a făcut mai puţin odios şi netrebnic.
Nu întotdeauna iubirea părinţilor este iubire de părinte şi nu întotdeauna trebuie să îţi asculţi părinţii! Dacă ei te îndeamnă să renegi credinţa ortodoxă, credinţa mântuirii şi dacă te învaţă să trăieşti necreştineşte aceia nu sunt părinţi ci criminali, torţionari, omorâtori ai copiilor lor şi faţă de ei trebuie să ne dezlipim interior!
Exemplul Sfintei Varvara este confirmarea cuvintelor Domnului: “Va da frate pe frate la moarte şi tată pe fiu”, Cf. ed. BOR 1988, Mt. 10, 21.
Pr. Dorin.
Instituţia uceniciei este o marcă fundamentală a Bisericii Ortodoxe
Relaţia Părinte-ucenic a fost şi este o relaţie sacramentalo-duhovnicească cel mai adesea, deşi poate să fie şi numai duhovnicească. Adică se poate realiza între un preot sau un ierarh şi un mirean sau un monah şi are în avatarurile ei şi aceea că preotul sau ierarhul îl spovedeşte pe ucenicul său dar, poate fi numai duhovnicească, ea reducându-se la o prietenie şi la o iubire duhovnicească între cei doi, în care un mirean înduhovnicit sau un monah înduhovnicit călăuzeşte pe un mirean sau pe un monah spre cele ale mântuirii.
Părintele duhovnicesc, omul adâncit în înţelegerea duhovnicească, poate fi ales de un credincios care vrea să se afunde în înţelegerea vieţii şi a credinţei ortodoxe, pentru a-l călăuzi în viaţa lui. Părintele este ales de ucenic sau se lasă ales, când vede că Dumnezeu l-a trimis pe ucenic la sine, între ei creându-se un raport de mare conştiinţă şi de mare coresponsabilizare, fiecare dorind odihnirea şi mântuirea celuilalt.
Istoria Bisericii Ortodoxe atestă numeroase dovezi de Sfinţi Părinţi care au avut ucenicii lor, la rândul lor tot Sfinţi şi care, s-au creat unii pe alţii în ascultare şi iubire faţă de Domnul şi poruncile Sale şi între ei. De fapt instituţia uceniciei este una prin excelenţă duhovnicească, este atelierul unde se creează adevăraţii povăţuitori ai Ortodoxiei, Părinţii ascultării şi ai râvnei, prin eforturile constante de supraveghere şi de modelare a lor de către cei care excelează în supleţea înţelegerii duhovniceşti.
Aşa că marii Părinţi şi marile Maici ale Ortodoxiei au fost la rândul lor nişte atenţi şi supuşi ucenici, nişte conştiincioşi ucenici, care au devenit ei înşişi întruparea sfaturilor Părinţilor lor. De aceea instituţia uceniciei sau a stăreţismului sau a povăţuirii duhovniceşti este o marcă tradiţională, una constantă în istoria Bisericii Ortodoxe.
Pr. Dorin.
Pastorul Cruceru: omul care nu ne dezamăgeşte niciodată
…cu nesimţirea sa. Regretabil! A se vedea comentariile de la această postare, pe care le-a scris sau moderat. Se pare că îşi regizează, sub diverse nume, atacurile împotriva noastră sau îşi adună gaşca ca să acţioneze. Dar dacă aşa fac unii pastori baptişti treaba [alţii scriu mai delicat sau chiar foarte delicat]…cu ce mă pot opune?! Cred că e o mare diferenţă între a avea o opinie şi a avea o insultă. Ceea ce găsim aici se numeşte…măgărie online. Dar asta e părerea noastră…nu şi a sa. Spor la denigrat!
Pr. Dorin.
Pr. Dorin
