Ştim că ştiţi reclama…Dar, totuşi…o să v-o povestim şi altfel…
Un tânăr încrezător în viaţă, care ştie să aibă bun simţ, ciocăne la uşa unor bine puşi [dispuşi?!] ca să le aducă o prăjitură. De ce? Pentru că e vecinul lor. Prăjitura e făcută de soţia lui: o altă încrezătoare cu bun simţ.
Ies cei doi proprietari, care au căsuţa lor, care nu stau la bloc, care au maşină şi gazon şi vorbesc cu tânărul încrezător, pe care îl ţin de prost. Adică, chiar aşa, de ce şi-a permis să îi bage în seamă pe ei, pe vecinii lui?! El nu ştie că nu e frumos să deranjezi pe oameni cu…bunul simţ?!!!
Doamna proprietară, care e îmbrăcată ca pentru ieşit în oraş şi nu ca pentru stat în casă…se arată tandră cu vecinul…până nu află unde stă acesta.
Plăcinta merge spre ambii proprietari de casă, adică spre cei care au ştiut să se învârtă…şi, după cum se vede, deşi vine de la om sărac…nu arată zgârcit, ci e o plăcintă bine făcută.
Domnul este reticent. Doamna e veselă…Fazele TV cu şpaga [cazul Remeş] erau tot vesele… când vine vorba de primit ceva pe care nu-l meriţi.
Însă, când tânărul cu bun simţ le arată unde stă, şi pe soţia lui, care le făcea cu mâna de la etaj [de la un etaj mizer/modest, cu siguranţă, acolo unde se făcuseră plăcintele care păreau bune...]…se rupe filmul. Cei doi privesc condescendent la tânăr, la tânărul impertinent, care şi-a permis să aibă bun simţ şi să le dea lecţii de bună vecinătate.
Ce, nu putea să ne ignore?! Auzi şi tu: vrea să ne dea nouă plăcinte, nouă, celor bogaţi, când el abia şi-a strâns bani pentru un nenorocit de apartament şi trăieşte ca vai de mama lui?!! Ce huligan!!! Ce obscenitate!!!!!!
Însă reclama aceasta…e o capodoperă de realism, la care privind îţi vine să scuipi cu năduh.
În România noastră, unde bogaţii ajung bogaţi, cel mai adesea, pentru că ştiu să fure fără consecinţe…legale, bunul simţ pare desuet. Şi va fi desuet, până în momentul când vom dezumfla cât mai mulţi bogaţi umflaţi peste noapte, cu ideea că, dacă furi…e bine să crezi că i-ai câştigat legal.
Reclama aceasta e o bătaie de joc la adresa celui încrezător în viaţă, la adresa celui care crede în buna vecinătate, în cinste, în bun simţ. E o bătaie de joc la adresa modestiei respectabile, la adresa sărăciei care nu cerşeşte, ci se întreţine prin muncă onestă.
Începem astăzi cu un eveniment din categoria surprizelor absolute. Un cititor/privitor al nostru chinez [presupunem] văzând că ne plac cei de la Guns, ne-a trimis următorul email şi ne-a invitat să vedem contul său din seeqpod:
Thank you very much, our friend!
Adică te văd cei de departe…şi nu te aud cei de aproape: o punere în evidenţă a înseşi esenţei paradigmei existenţiale postmoderne!
***
Pentru cei care folosesc cu precădere Internet Explorer există Advanced Searchbar, un toolbar cu 59 de motoare de căutare instalate, la care poţi adăuga şi altele.
Despre deziluzia din ochii noştri cu Constantin Răuţă. Un interviu excelent luat de Andrei Bădin./ Fericitul Gheorghe Calciu vorbind despre diverse teme duhovniceşti importante. De la Război întru Cuvânt./ Despre pastorul Iosif Ţon de la pastorul Marius Cruceru./ De ce îl plictisesc blogurile pe Florin Iaru? Pentru că are preconcepţia că nu poate şi nu se poate şi nu se scrie literatură pe bloguri. Păi care e diferenţa dintre a scrie un text literar pe calculator şi a-l pune în word pentru tipar şi între a scrie un text în word şi a-l pune pe blog? Nicolae Manolescu credea [mai crede?!], că un text literar trebuie scris mai întâi cu pixul…şi apoi e bine să îl pui pe taste. Avem de-a face cu rezistenţa la…eficienţă. Nu aş zice la tehnologia recentă./ Lecţii oftalmologice pentru uitatul la TV./
Despre interpretări extremiste ale prosperităţii, pe baza textelor evanghelice, de la pastorul Ted Doru Pope./ Ioan Alexandru pledând cu multă durere pentru anti-avort. De la Drd. Danion Vasile./ O cronică despre Matei Bucur Mihăescu supranumit micul Enescu. Primul său concert a fost un succes real./
Tradiţii din Corund-Harghita de pe Fotoblog. Unde imaginile ne aduc mai aproape…/ Între atei şi creştini de pe blogul baptist Ştiri creştine./ Mihai Găinuşă al Cârcotaşilor e la a treia carte publicată. Cea de faţă, de la Gaudeamus 2007, are un tiraj de 10.000 de exemplare şi e despre şpaga cea multă a unui primar închipuit./
De la Dan Camen o conferinţă a părintelui Rafail Noica, susţinută la Alba Iulia, pe 15 noiembrie 2007. Cu această ocazie faceţi cunoştinţă şi cu contul său din Trilulilu. Felicitările noastre!/
D-l Dan C. Mihăilescu se iniţiază în mod constant în noua tehnologie şi îi dorim succes în toate!
O nouă carte a Drd. Danion Vasile: o carte de poveşti pentru mari şi mici!
Trebuie să remarcăm faptul, că ieri, în top 100 din wp. ro s-a produs un salt spectaculos…pe care nu l-a mai înregistat niciodată vreun alt blogăr într-un an de zile. Blogul domnului Ion Iliescu căzuse sub 100 şi era la putere Cruceru al nostru, care, vrea cu tot dinadinsul să fie mai notoriu decât preşedintele. De aceea, spre seară, blogul domnului Iliescu a ajuns pe primul loc din neant, adică străbătând 100 locuri în câteva zeci de minute. Aşa ceva nu am mai văzut! Câţi vizitatori a avut ieri dacă a întrecut 100 de oamenii cu rating? Noi am avut 1154 vizite înregistrate pe ziua de ieri [mai sunt multe neînregistrate, ştim asta!] şi am fost pe locul 24-25 în primii 100. Cât a avut domnul Ion Iliescu dacă a traversat 100 de bloguri în nicio oră?
Însă marea judecată va veni la conţinutul blogurilor.
Aşteptăm un indice de calcul de la administratorii wp şi pentru cât de mult şi de valoros scriu oamenii pe bloguri, pentru că, după cum am spus de nu ştiu câte ori şi eu, şi soţul meu [am demonstrat asta]:ratingul în wp ro este manipulat.
În orice caz, să avem o zi frumoasă cu toţii: şi cei care se fac că scriu, şi cei care scriu şi nu prea, şi cei care scriu bine şi cei care nu cam scriu…şi, mai ales, cei care ne citesc şi nu sunt antrenaţi în procesul de editare!