Pentru Theophilos online./Update pe Creştin ortodox. ro/ De ce vrem să-L cunoaştem pe Dumnezeu?, cu părintele Stephen Freeman./ Cancerul gastric care ne asaltează./ Despre lexicologii corecte şi imaginea României după accidentul din Italia; pe Altermedia. Un articol special./Opera integrală a lui W. Shakespeare într-un singur… pdf. În engleză./
Studii biblice ortodoxe: un blog american în creştere.
Sf. Simeon Noul Teolog, Părintele nostru şi stâlpul Bisericii
SC. 96, vol. 1, Cateheze 1-5. Vol. editat în 1963./ Introd. este a arhiepiscopului ortodox Vasile Krivochéine. / Catehezele reprezintă “viaţa interioară şi experienţa duhovnicească din inima noastră”, p. 15./ Ele sunt “o veritabilă autobiografie mistică, unică între toate genurile literare ale literaturii bizantine creştine”, p. 15/. Sf. Nichita, crede autorul nostru, ” a diminuat elementul dramatic din dezvoltarea duhovnicească a lui Simeon”, p. 16./ Nichita ” a slăbit originalitatea personalităţii sale, a vrut să facă o icoană asemenea tuturor celorlalţi Sfinţi”, p. 16. [Noi credem că Sfântul Nichita Stithatul a dat o viaţă a Sfântului Simeon NT, într-o manieră personală, fără a eradica vreo altă abordare. El a spus viziunea sa despre el, despre Părintele său, care nu trebuie să însemne o evidenţiere raţionalistă, distantă şi absolutistă a Sfântului Simeon.]/
Sf. Simeon Noul Teolog se naşte în 949 în Galatia Paflagoniei din Asia Mică, p. 17./ Viaţa sa coincide cu domnia lui Vasile II Bulgaroctonul [ 976-1025], p. 17./ Studiază în Constantinopol. Unchiul său se numea Vasile, p. 17. Vorbeşte despre tinereţea sa în Cat. 22, 22-27, cf. n. 2, p. 1; în Mulţumire 2, 6-35 ; în Mulţumire 1, 72-78 şi 1, 78-80, cf. n. 3, 4, 5, p. 18. /
Întâlnirea sa cu opera Sf. Marcu Ascetul, p. 19-20./ Cat. 22 e văzută de autorul nostru drept o cateheză confesivă, adică 21-22 şi 1, 2 Euharistia. / Introducerea e caracteristică arhiepiscopului Vasile, pentru că el dă citaţii extinse din opera Sf. Simeon, ca şi în cartea dedicată acestuia, pe care o avem şi în română./ Cf. n. 2, p. 32, Mănăstirea Sf.Mamas e în vecinătatea Studionului. Sf. Mamas şi Sf. Vasilicos au fost sărbătoriţi aici iniţial la 2 septembrie, apoi la 30 iulie, cf. n. 2, p. 32./ Xerocercos sau Xylocercos e astăzi Belgrad Kapou, p. 32-33./
C f. n.1, p. 55, M. Christou a avansat adormirea Sf. Simeon la anul 1037, pe când I. Hausherr în 1022. / Conflictul cu Ştefan, fost al Nicomidiei: 1003-1010 şi ajunge la Sfânta Marina între 1009-1022, cf. p. 58./ Karl Holl, “Enthusiasmus and Bussgewalt beim griechischen Mönchium, Eine Studiez zu Symeon dem Neuen Theologen”, Leipzig, 1898. / Paul Maas, “Aus de Poesie des Mystikers Symeon ( Beiträge zur Geschichte des Christlichen Altertums zbd der Byzantinischen Literatur”, Festgabe Albert Ehrhard, Bonn, 1922./
Catehezele au fost scrise între 980-1005 şi mai precis între 995-998, cf. p. 165. / În Cateheza 4, Sf. Simeon Evlaviosul e adormit deja, pe când Cat. a 10-a e scrisă la maturitate, cf. p. 166./ P. 191-192: Concordanţa : ed. Zagoraios şi opera Sf. Simeon NT. / P. 194-199: PG. 120, Catehezele./ Cateheza a doua, p. 246-247, n.1, vorbeşte de spiritualitatea hristocentrică a Sf. Simeon./
SC nr. 104, vol. 2, Cateheze 6-22, editat în 1964./ Introducerea tot de arhiep. Vasile Krivochéine. /O introducere nesimnificativă. /
SC nr. 133, vol. 3, Cateheze 23-34, ed. 1965./ Tot a arhiepiscopului Vasile; nesemnificativă…numai că la final, p. 359, avem un indice scriptural foarte important, cu textele scripturale simeoniene citate în Cateheze. / Avem la p. 382 un alt indice interesant, indice de texte colaterale. Al treilea indice interesant al cărţii este acela de nume, p. 384 sqq. /
SC, nr. 122, Tratate teologice şi etice, tom.I, 1-3 teologice şi 1-3 etice, ed. lui 1966, de Jean Darrouzès. /Nu ştim din viaţa scrisă de Sf. Nichita când a scris Sf. Simeon , în mod precis, tratatele teologice şi etice, p. 7/ Cf. n. 2, p. 7, editorul francez estimează compunerea acestor tratate între 1000 şi 1009. Aceeaşi idee şi în p. 8/ El apără teologia mistică, în p. 8/ După Sf. Nichita ostilităţile împotriva lui Simeon au început în 1003 şi s-au terminat prin exilarea sa în 1009. Iar, în 1005 el îşi dă demisia din stăreţie în favoarea ucenicului său, a Sf. Arsenie, p. 9/
În acea perioadă Sf. Simeon scrisese Capitolele, o lucrare în versuri care viza pe Ştefan, fost al Nicomidiei, Prima apologie şi două scrisori din cele rămase posterităţii, cf. Viaţă, p. 97, 107, 131, 132-134, din ed. I. Hausherr, cf. n. 2, p. 9./ În timpul exilului său şi după reabilitarea sa, Sf. Simeon scrie A doua apologie, care a fost citită în sinodul constantinopolitan şi în prezenţa patriarhului, p. 9/ După reabilitarea şi stabilirea lui la Sf. Marina, compune Imne, cf. Viaţă , p. 145, Idem ed., n. 4, p. 9./
Cf. n. 1, p. 10, piese importante din Imne au fost compuse înainte de 1009, adică din perioada scrierii Tratatelor teologice şi etice./ Cu toate că Sf. Nichita l-a denumit pe Sf. Simeon avgra,matoj, cf. Viaţă, p. 186 [130, 10], cf. n. 3, p. 23; cu toate acestea, Sf. Simeon se dovedeşte un perfect cunoscător al Scripturii , mai ales al Evangheliilor şi al Ep. pauline, p. 23/ Maniera sa de acumulare teologică nu e livrească şi nici ştiinţifică, p. 23/ Cunoştea în mare parte pe Sfinţii Părinţi şi pe Sfinţi, şi avea o bogată cunoaştere dobândită prin rugăciune şi contemplaţie, sub îngrijirea Sfântului său Părinte, Sf. Simeon Evlaviosul, p. 23/
Acuzaţia de mesalianism la adresa Sf. Simeon nu are funadamente reale, p. 26. [Pentru noi ea e fantasmagorică cu totul. E o răutate venită din partea unor oameni care nu avuseseră habar de vederile dumnezeieşti, dar doreau să fie teologi cu tot dinadinsul.] / Autorul, ca şi alţi deştepţi, neagă faptul că Sfântul Macarie cel Mare este autorul dumnezeieştilor sale Cuvinte mistice, pe care noi le avem în vreo două, trei ediţii în română. E o modă demonică la culme să îi negi pe Sfinţi, să le spui cum ar fi trebuit să fie, când ei sunt luminile lui Dumnezeu iar noi, nişte biete paiaţe./
Tratatele teologice ale Sf. Simeon, în ceea ce priveşte stilul lor, sunt pentru autorul romano-catolic doar nişte mostre de “jargoane teologice, cu repetiţii penibile, cu mărturisiri ale păcatelor, cu raţionamente slabe, care nu dovedesc nimic”, p. 71. Adică, să stăm şi să ne uimim de cât de critic a fost marele editor francez…care nu a văzut în Sf. Simeon nimic deştept…dar i-a dedicat vreo 6 ediţii critice. Satanism pe faţă! Nedisimulat…în ediţii critice, mai degrabă negaţioniste. /
Continuăm: “El nu se simte bine în cadrul teologiei speculative şi acest lucru se resimte în cuvintele sale”, p. 71/ Simeon făcea prea puţin caz de retorică, p. 72./ Vocabularul său e în mare parte biblic şi, mai ales, nou-testamentar, p. 74. / Neglijează înţelesul literal pentru accepţiuni personale, p. 74/ El dezvoltă viziuni particulare, p. 74./ “…nu vrem să spunem că are mania comparaţiilor referitoare la fericire”, p. 74. [Este execrabil modul cum e prezentat aici Sf. Simeon n.n.]/ Are, spune autorul, care pare venit dintr-o junglă a înţelegerii vieţii duhovniceşti: “imaginaţie poetică şi contemplativă”, care nu exclude realismul, p. 75./ [Adică, să privim de unde învăţăm mefistotelismul teologic sau demonismul interpretărilor teologice! n.n.]
Autorul spune că Sf. Simeon neglijează imaginile tradiţionale, inseparabile de limbajul mistic, ca lumina, soarele, marea şi include alte elemente, p. 75/Însă, face comparaţie cu basileul pe tronul său, cu meşteşugarul care face vase etc., p. 75-76. Limba folosită de Simeon e limba epocii sale, p. 76/ [Adică am înţeles de ne-am omorât!...n.n.]/
SC, nr. 129, vol. 2, Tratate teologice şi etice, ed. 1967./ Tot de Darrouzès. Nimic important în introducerea sa. Indexul scriptural la p. 461-474./ Indexul autorilor citaţi, p. 475-476. /Index de nume proprii: p. 477-480./ Indice grecesc analitic, p. 481-517. Erata, p. 518-519: e o surpriză. /
SC, nr. 156, Imne, vol. 1, 1-15, text de Johannes Koder, ed. 1969./ Koder a avut ca teză de doctorat Istoria Imnelor Sf. Simeon, p. 7/J. Paramelle spune că Imnele “au un farmec monoton şi un ritm slab”, p. 10. Adică dăm din lac în puţ cu comentatorii noştri! Nu am găsit nicio subliniere corectă, viguroasă, generoasă în introducerile astea extrem de necritice, extrem de necorecte. Dacă te apuci să faci o ediţie critică şi ajungi până la urmă la concluzia, că autorul pe care l-ai editat, după ani de muncă textuală e un tembel, e un nătâng…înseamnă că ţi-ai greşit şi autorul şi cartea./
În introducerea protestantului Koder, bineînţeles, că Sf. Dionisie Areopagitul e băgat la pseudo,p. 19, unde el nu a fost şi nu va fi niciodată în Biserica lui Dumnezeu. / Sf. Simeon are 58 de Imne şi 10.700 de versuri, cf. p. 19, în cele trei volume critice din SC. / Ediţia Zagoraios [ Z] “nu e critică, nici completă şi nu răspunde, în mare parte”…cu alte manuscrise de la Sf. Munte Athos, p. 20. Cine ştie cât e de adevărat sau de fals acest enunţ?!/ Ediţia Z., spune autorul protestant, a omis Imnele 10, 15, 21 şi 53, cf. p. 20. / J. Pontanus a tradus 38 de Imne, cf. PG 120, 321-688 şi 709-712, cf. n. 5, p. 22/
Pontanus a tradus un mass mediocru şi a scos pasajele care i s-au părut şocante [?!] din Imnele simeoniene, p. 22. Un alt băiat pudic la culme, când e vorba să spună adevărul!/ M. Lot-Borodine, “Hymnes et discours”, în “Vie Spirituelle”. t-.XXVII-XXXVIII, 1931./Nu s-au păstrat scoliile la Imne, p. 68/ Nu se poate preciza prea bine data alcătuirii Imnelor, p. 74/ Însă Imnul 21 e datat în jurul lui 1003, p. 75/ Imnul 7 e la puţin după adormirea Sf. Simeon Evalaviosul, p. 75/ La fel şi Imnul 37, pentru că deplânge moartea Părintelui său, p. 75/
La fel Imnul 10, cf. p. 75. În perioada egumenatului Koder situează Imnele 19, 14 [la finele egumentaului] şi în 1005: Imnele 15, 43, 46. / Imnul 43 e din timpul revoltei de la mănăstire [995-998]./ Imnul 56 e în relaţie directă cu Sf. Simeon Evlaviosul, dar el a adormit, p. 76/ Imne în care îşi prezintă viaţa şi evenimente decisive: 2, 43; 14, 30; 18, 12-55*; 22, 119, p. 76/ Evenimente de după adormirea Părintelui său [986-987]: Imnul 10 şi 37, p. 76/Despre exlilul său în 4, 93, cf. p. 76; lucru care permite datarea Imnului 4 după anul 1009, p. 76/Imnul 5 e după 980, când el devine preot şi înainte de adormirea Sf. Simeon Evlaviosul [986/987], cf. p. 77/
Tablou liric, Imnele 10 şi 57, marea polemică: Imnul 21, apel la credincioşi: Imnul 58, p. 78/El explică simplu, spune autorul, în p. 78, lucru pe care nu îl admit în niciun fel. Ceea ce lui i se pare simplu mie mi se pare de-o sfinţenie şi de-o greutate inimaginabilă. Pentru că ce spuen Simeon nu sunt poveşti pe care le poţi învăţa pe de rost, ci sunt vedenii dumnezeieşti, pe care le ai numai după ce te curăţeşti de patimi. Că le spui mai concis, că le spui în 10 cărţi : nu asta contează! Comentatorii noştri se uită la limbaj, la forme poetice, bagă totul în normalitatea unui cap care stă la masa de scris, într-o mare bibliotecă şi crede că Imnele şi opera Dumnezeiescului Simeon a fost scrisă la căldurică. Nu, frate Koder, a fost scrisă la frig, cu multe privaţiuni şi cu o mare sfinţenie! Ceea ce dumneata nu ai deloc…/
Imne dialogice în cea mai mare parte a lor: 15, 17, 18, 22, 23, 53, 58, p. 78/. El nu recurge la cuvinte rare sau desuete, p. 79 şi nici la forme analogice, cf. Ibidem/ Autorul, ca să fie puţin filolog, spune că se remarcă la Sf. Simeon o totală confuzie între forma de viitor a verbului şi subjonctivul aorist şi că, încerca tot timpul să construiască viitorul regulat al verbelor neregulate, p. 80, adică era padaoxal rău pentru Koder./ Deci, ce face Sfântul nostru pentru Koder? Încurcă viitorul cu trecutul medio-pasiv, uitând că formulele profetice vechitestamentare, de unde e această modă în limbajul duhovnicesc ortodox, spune despre o profeţie de viitor că s-a întâmplat deja. Adică, vorbim profetic, vorbim despre viitor şi n-o să punem forma: se va întâmpla, vorbim de profeţie la trecut, ca şi când s-ar fi întâmplat deja. Şi iarăşi, de ce ar fi vrut Sfântul Simeon să reguleze formele neregulate ale verbelor, decât pentru a exprima subtilităţi teologice, care lui Koder îi scapă cu totul?/
Trec peste Imne vol. 2, şi merg la Imne III, CS 196, 41-58, ed. 1973, la care au lucrat Koder, Paramelle şi L. Neyrand. /Nimic la introducere. La spatele cărţii: index scriptural, p. 313-328./ Indice de nume: p. 329-330. Indice la cuv. greceşti: p. 331-329: cel mai mare index realizat la ediţiile simeoniene /Indice de autori citaţi la note, p. 393-394. Paralela cu începutul Imnelor, p. 395-396/ Concordanţa Imnelor între textul actual, Pontanus din PG şi Zagoraios [Z], p. 397-398 şi între Zagoraios şi Codici la final./
Decepţie totală! O scriitură hâtră, fără personalitate…după o muncă imensă de catalogare, traducere şi editare a textelor simeoniene! Atâta răutate vărsată asupra unui om, cu care au stat de vorbă zile întregi, prin textele lor şi… nu l-au auzit deloc, nu s-au îndrăgostit deloc de el, când inima mea l-a citit doar şi e plină de iubirea şi frumuseţea lui! Adică niciun sentiment, nicio nobleţe, nicio gentileţe. Tragi cu mitraliera şi atât! Cam aşa se învaţă să scrii critic….Mai degrabă critica asta ştiinţifică vine tocmai din murdăria interioară a interpreţilor neaveniţi, care nu vor să se sfinţească apropiindu-se de Sfinţi ci să-şi bată joc de ei. /
Pr. Dorin.
Blogul lui Danion Vasile.
Interviul de la Radio Reîntregirea; 36: 06 minute./ Sfântul Iustin Popovici a avut lumină dumnezeiască la mormânt./ Ecumenismul = panerezia modernă/ “repere de orientare”/ Ortodoxia a rezistat prin Mărturisitori. Sfântul Grigorie Palama a fost un puternic luptător împotriva ereziei./ Erezia, din ea, am gustat./ Dacă iubeşti pe eretici, le spui adevărul!/ Sfântul Ilarion Troiţki spunea: Hr. nu a venit să aducă o nouă învăţătură ci să îndumnezeiască omul./
“Erezia e rupere de adevăr”/ S-a îndrăgostit de Dogmele Bisericii citind Dogmatica Părintelui Stăniloae/ “ne împărtăşim din adevăr”/ “Nu e mântuitoare amestecarea adevărului cu minciuna”./ Diavolul aduce argumente raţionale prin care pune la îndoială învăţătura Bisericii./ N-ai cum să-L minţi pe Dumnezeu!/
Când crezi nu te temi de nimic./ Pr. Iulian de la Prodromu: calea Bisericii înseamnă să fii prigonit./ “Dacă nu riscăm nu câştigăm nimic”./ Repere creştine. Ele există chiar dacă nu le vedem./ Avem “o libertate murdară” astăzi./ Judecata societăţii e un drum al pieirii./
Şirul Sfinţilor nu se va tăia până la sfârşitul lumii. Vedem în Biserică o contiuitate a sfinţeniei extraordinară. / Mântuire înseamnă sfinţenie./ “Rugăciunea e piatra de temelie a vieţii duhovniceşti”./ Trebuie să ne găsim un duhovnic iscusit./ Superman e duhovnicul meu. Duhovnicul moare pentru ucenicii săi./ Trebuie să te ridici din fiecare cădere./
Există o sete nebună de a citi vieţile Sfinţilor ca pe un roman./ Trebuie să doreşti să trăieşti la nivelul tău!/ Hristos e în noi şi vrea să fim altfel./ Fără un creştinism triumfal!/ Ne-a distrus privitul la televizor./ Mi-e greu de multe ori. /Cere să fie pomenit în rugăciune de către ascultători./
Danion se pierde de multe ori în entuziasmul său, dă semne de neatenţie…de prindere cu totul în discuţie. Vorbeşte pasional, cu accente dramatice, ilustrează mult, citează asemenea…dar nu dă semne de noutate teologică, de studiu asiduu, ci numai de citiri fragmentare, disparate, uşoare…cel mai adesea. Însă, pentru că vizează un public sub- mediu şi mediu în cunoştinţe teologice şi experienţă…are multă priză la segmentul tânăr de ascultători…pentru că vine cu un limbaj simplu, direct, percutant pentru oameni care nu au nevoie de delicateţuri lingvistice…
Am întâlnit tineri, mai ales tinere care l-au citit [ şi noi l-am citit, nu e nicio problemă!]…şi i-am întrebat în ce constă entuziasmul. Şi mi-au spus că ştie să vorbească pe placul lor, pe gândul lor…Însă doreau să îmi spună că limbajul său e foarte apropiat de cel al revistelor tinereşti pe care ei le citiseră, le citesc…şi nu le face mari probleme în a-l înţelege…
Dacă părintele Savatie câştigase un segment de cititori care priza la îmbinarea culturii cu viaţa duhovnicească şi la traseul său uluitor de rapid, pe deplin providenţiat, spre Ortodoxie, Danion se adresează unui segment de cititori care îmbină în aştepătările sale comunul şi senzaţionalul postmodernităţii cu mirenismul eclesial, cu o participare a tinerilor la viaţa Bisericii şi care sunt încântaţi de exotismul vieţii lui Danion, care, ca fost yoghin, incită la o anume pliere pe problematica sa.
Partea a doua, o altă filă audio, 37: 16 minute./ Biserica e divino-umană./ “Homosexualitatea e calea spre Iad”./ Vorbeşte despre doctoratul său pe care şi-l face în Grecia/ Creştinii ortodocşi sunt smintiţi de marile scandaluri. Era vorba de un grup de episcopi greci depuşi din treaptă în acele zile./Oamenii cad în păcat pentru că noi nu trăim sfânt./ Biserica produce şi sminteală./
Care sunt marile convertiri ale momentului? Madonna s-a apucat de Cabală, Richard Gere e adepătul credinţelor orientale…Prinţul Charles însă…se îndreaptă spre Ortodoxie, dar mass-media îndreaptă camera în altă parte./
Mass-media propovăduieşte împotriva lui Hristos./ Despre mărturii din Africa şi de la mahomedani./ Hristos ne cheamă la o mărturisire jertfelnică./ Minunile apostolice din Zair, ale Sfântului Cosma./ “Oricine caută mântuirea o poate afla în Biserică”./ Numai harul lui Dumnezeu poate birui păgânismul./ “dracul-vrăjitor”. / “Trebuie să alegi între bănuţ şi Hristos”./ “Hristos vine să vindece”./ Arh. Meletie face rugăciune pentru a birui puterea drăcească a pastorului protestant. N-a putut face minuni false pentru că ortodocşii s-au rugat în Biserică. Însuşi Hristos a stat împotriva pastorului protestant. Descrie o minune care s-a întâmplat într-o ţară africană. / Am ascultat doar până la 15: 22 minute.
Cred că s-a format un orizont de aşteptare prea îngust al oamenilor de la conferenţiarii Bisericii noastre române. Vorbim despre morală, despre derapaje, despre evoluţionism, despre homosexualitate, despre UE, despre comunism şi Sfinţi Mucenici, despre ecumenism şi erezie…dar pierdem din vedere tabloul total al vieţii şi teologiei Bisericii.
Când propovăduim şi despre Dogmele Bisericii, despre viaţa duhovnicească a Bisericii, despre viaţa liturgică, despre teologia icoanelor, despre Sfintele Moaşte, despre vieţile Sfinţilor, despre acrivica muncă a Sfinţilor cu limbile străine, cu ştiinţa, cu filosofia, cu cultura, cu viaţa de sfinţenie? Când ducem pe oameni direct în năuntrul rugăciunii isihaste, a teologiei pnevmatice a Sfinţilor, în miezul modului de a fi fiinţe teologice?
Da, se caută conferinţe şi cărţi uşoare, articole frugale…pentru ca să nu munceşti prea mult în realizarea lor. Dar acestea nu ţin la nesfârşit. Teologia Bisericii e cel mai serios lucru cu putinţă şi trebuie discutat ultraserios. Cred că marşăm prea mult pe futilitate, pe uşurinţe verbale….lucruri care o să ne coste.
Pr. Dorin.
Zile petrec intre noi
iar norii de toamna
imi vestesc privirea;
ciudat, cum timpul zideste
despartire si vise!
Nu te caut
unde stiu ca esti,
poate nici acolo
nu e pret sa intru.
Totusi…
daca m-as transforma
in uitare,
ai mai fi in gandul meu?
De ce unele tipete
s-aud in gol
ca soapte,
iar ecoul nu rasuna?
Spune-mi,
cine-i mai puternic
in fata ta,
sa-mi stinga dorul:
Nimeni sau Nimic?
01.11.2007
A.A.
| J | V | S | D | L | M | Mi |
|---|---|---|---|---|---|---|
| « Oct | Dec » | |||||
| 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
| 8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
| 15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
| 22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
| 29 | 30 | |||||
|
Sinaxis Biblioteca Teologică Patriarhia Română
Pr. Dorin
