Rostul… vă vorbeşte despre traiectorii personale fondatoare

Fotografia mea

Nume: Claudiu Târziu

Locaţie: Bucuresti, Romania

Jurnalist din 1992, fost redactor-sef adjunct si redactor-sef al publicatiilor “Ziua” (Bacau), “Ultima ora” (Bacau), “Asa” (Bacau), am lucrat ani multi pentru Radio Europa Libera, “Ziua” (Bucuresti), “Evenimentul zilei”, “Cotidianul”, “Jurnalul National”, “Gardianul”. Astazi sint reporter al saptaminalului “Formula AS” si director al revistei “ROST”. Am absolvit Facultatea de Drept si Facultatea de Comunicare si Relatii Publice. In 2002, alaturi de citiva prieteni, am fondat Asociatia “Rost”, pe care o conduc.

Daca n-ati apucat sa cititi numarul 55 al revistei ROST pe print, va recomand sa cititi varianta online, la

Din sumar:

Savanti si marturisitori crestini în predania Parintelui Galeriu, de Razvan Codrescu

“(…) Asupra a două personalităţi cultural-ştiinţifice româneşti obişnuia să revină cu predilecţie, mai ales după 1990 (cînd – şi prin contribuţia sfinţiei sale – acestea reîncepuseră să ocupe locul ce li se cuvine în conştiinţa noastră publică): Nicolae C. Paulescu (1869-1931) şi Alexandru Mironescu (1903-1973).”

Poveste despre vlahi, de Emilia Corbu

“Multe s-ar mai putea spune despre vlahi, dar ne rezumam doar la a sublinia faptul ca în secolul XI documentele îi mentioneaza pe vlahii de la sudul Dunarii ca pe un popor deja format, cu o istorie si obiceiuri pe care le pastreaza de secole în cadrul unui imperiu multi-etnic. Un popor ortodox bine integrat culturii bizantine.”

Cine, cum si de ce ne-a furat Biserica?, Alexandru Racu

“Dincolo de fastul ceremonial impresionant ce a umplut micile ecrane în ultimele zile, trecerea la cele vesnice a Parintelui Patriarh Teoctist s-a dovedit a fi înca un prilej de manifestare a subrezimii interne a Bisericii noastre, doborâta înca odata la pamânt de loviturile presei. Un colos cu picioare de lut, cum spunea cineva, splendoare liturgica si haos administrativ, o puternica prezenta în inimile oamenilor si un real atasament popular suprapuse pe o maniera nefericita de a se situa în cetate.”

Petre Tutea: “Istoria e făcută de Aleşi”, de Cassian Maria Spiridon

“Interviul pe care îl propun în continuare l-am realizat în toamna anului 1990, în garsoniera filosofului, aflată la etajul 8 al unui bloc bucureştean, pe strada Şipotului.”

Ce-a mai ramas de aparat?, de Mircea Platon

“…ceea ce are de conservat miscarea conservatoare e tocmai definitia omului, întelesul naturii umane, calea firii restaurate. Conservatorismul e o afirmare a prezentei si, ca atare, nu poate fi nici spiritualist, nici materialist, ci personalist.”

Lectura placuta! http://www.rostonline.org/rost/

Claudiu Târziu

Publicat în: on at Comentarii (0)

Hip hop in the brains, the biblical subjects in the light night … şi cine poate, poate frate!

Le au cu versetele, nu? Sunt d-acolo!

Eu zic să-i dăm superlativu, frate!

Pr. Dorin.

Publicat în: on at Comments (4)

Pachetul de atenţie [22 oct. 2007]

Într-o lune mohorâtă, cu ce să vă servim? Vă putem da tort înainte de sarmale? Să încercăm…Două noi bloguri ortodoxe pe wordpress, bloguri de două zile: Ortodoxism, din Republica Moldova şi Călin Drăgan. Ne vor arăta ceva frumos? Vom vedea!/ De la Gându ne înspăimântăm cu cenzuri/cenzurări pe internet, cu măşti şi offsaiduri, şi altele… Adică unii vor să aibă centuri de castitate în secolul 21.

Ce zice Cronica Română despre şedinţa Sfântului Sinod care a început astăzi?/ Să ne uităm totuşi că informarea, după cum mai vorbeam, devine tot mai zi…formare, transformare, strângere de gât…cu gingăşie. Presa vs. blog. Cine va câştiga la sinceritate?/ Cum îi zice? Grănicerul? Stejărelu? Străjerul? Turnul de veghe? Nu?! Îi zice: Santinela! Răspuns afirmativ, din a 5-a întrebare. Vedeţi că santinela aceasta este cu ieşire la…zid. Fiţi atenţi!/ Cunoaşteţi pe optuszoo? E un alter-ego al netwibs-ului, de care v-am vorbit cândva şi care dă cont de mail, pagină de rss-uri multiple, confortabilitate a căutărilor într-un cuvânt./

Am auzit că Străjerul, frate cu Santinela, ne-a cam lovit la interes. Aici se duc dezbateri underground, fără lumina tiparului. Numai dacă eşti invitat intri. Dacă nu cioc-cioc pe la uşă. Străjerul se ocupă cu demascări BOR, cică. Cu auto-demascări, nu?!/ Domnul Liiceanu e tare la bloguri…Mai scrie şi în altă parte?!/ Vă dor ochii? Poate vreţi să ştiţi ceva despre cum funcţionează vederea/ De ce un blog baptist se numneşte Moldova creştină? Pentru că pastorul Vasile Filat L-a cunoscut pe Domnul când şi-a renegat credinţa ortodoxă…şi acum e preot [nu îşi zice pastor]. Ei au ceva în comun: le place să îşi dea viaţa în extenso…ca să lăcrimeze omul./

Diversiune sau nu? Un blog al unei copile de 12-13 ani? E de speriat…generaţia cool, dar e a noastră! / Femeia în artă…în ultimii doar 500 de ani? Video? Din ăla bun?! Nu?!!! Fond muzical splendid:::/

Şi băieţii mari plâng câteodată…Serios! ( varianta full)

Domnu Dănuţ, băieţii mari plâng şi…când sunt văzuţi! Nu e corect…cu adevărul. Vă rog frumos.

***

-Ochii tăi

-Da…

-Sunt aşa de frumoşi…dar se pierd în noapte

-Vrei să rămân?

-Ai vrea?!

-Da…

Suspans maxim. Urmează cântec…

-De ce românii ştiu să cânte aşa de bine?! Să le dăm amendă?

Eu zic…să-i iubim.

-Pe cine, mă, pe români?!

-Da, pe români…Sunt băieţi de zahăr.

***

Scuze pentru deranj! Adamaica, care a trecut printr-o deparazitare forţată de b******, mi-a dat un pont [îl ştiam de acum câteva zile] de hause baptist. Nu sună?! După părerea mea neavizată: sigur ia marele premiu! / Da, după părerea mea, tot neavizată, cred că Pocăiţii, de hip-hop music sunt marfă-dă marfă. Adică, vere, ascult eu, Vivaldi, Guţă, Angela Similea…Dar ascult şi Pocăiţii. Adică, să nu să supere nimeni! Iauzi ce zice refrenu!

Beton, nu?!

***

O dăm şi pe penticostali…puţin. O să fie la orgă, după o mică cuvântare. Pe fond: ţipăt de copil mic.

Singura mea întrebare, serioasă cu totul: Nimănui nu i se pare această cântare…prea telurică? Adică, dacă punea mâna pe ea Mirabela Dauer şi o schimba puţin…era bună de Mamaia 1970. Părerea mea, frate! Dreptul la opinie…într-o lume plurală…primează.

Binecuvântarea copilului la penticostali?

***

**

*

(((===000///***

Adrian Minune? Nu se poate?! Zice, că s-a îndrăgostit de o femeie rea.

Părerea lui, nu?!

-Cum să te enerveze, frate, muzica?! Te enervează salariul mic, alea-alea, dar nu …muzica pe gratis?!

**

Ultima e adevărată rău! Cred că m-a blestemat CMD-ul astăzi…pentru că mi s-a întâmplat. Adică?! Mă duc să iau pâine. Cum nouă ne trebuie pâine din aia cu secară, tărâţe, seminţe, specialităţi adică, a trebuit să mă duc până acolo prin fuga şi ploaia mare.

-Dar, la întoarcere…mi s-a întâmplat fratele meu!

-Ce e mă?! Zi odată!…

-Hai, mă, că ţi-o spun imediat!… La întoarcere mă întâlnesc cu evanghelizatoru pe drum.
-Pe ploia asta, mă?!
-Da, mă, fratele meu, pe ploaia asta! Vine la mine drept, nu zice nici pe stânga şi nici pe dreapta…ci vrea să mă înveţe din Scriptură.
-Hai, nu mă înnebuni?!
-Da, vere! Însă…am puţină treabă acu…şi ţi-o spun altă dată.
-Bă, eşti de…comă, mă!
-Asta e frate: e tare rău, dar mai e timp, nu?!
-Bine mă!…
-Sal!…
-Şi ţie…

Pr. Dorin.

Publicat în: on at Comments (1)

Aici sunt „editorii realităţii”…Ai, lasă-mă?!…

263403261_5835ed6eda.jpg

Ştiţi reclama, nu mă îndoiesc. Noi suntem editorii…realităţii şi vă prezentăm ştirile zilei sau ale săptămânii. Se mizează pe suprapunerea lingvistică [un loc banal în reclama de prost-gust, adică consumistă, de consum general a momentului] care face din numele postului/brandului…o aşteptare plină de nimic. Adică nu vă mai livrăm doar ştiri şi dv. vi le editaţi singuri, ci vi le edităm noi. Vi le tranşăm noi…De ce, domnule editor?…Credeţi că nu ştim să le edităm şi noi?! Învăţăm, dacă nu ne pricepem prea bine!

Sloganul cu pricina are în subliminalul său o tară caracteristică oamenilor care au aversiune la pluralitatea maximă. Adică trăim într-o epocă istorică, a postmodernităţii cu paşi aprigi spre postumanitate, unde avem zeci de miliarde de subiecte, informaţii şi idei de discuţie …iar nouă ni se pare că putem să ţinem realitatea în mână şi, s-o mai şi edităm după una şi alta. Adică, nu e de ajuns că suntem pierduţi în spaţiu, că suntem un mic punct, noi, fiecare dintre noi, în marea de cleştar a incomensurabilului informaţional…dar, mai avem şi tupeul că suntem buricul pământului.

Asta e o mentalitate de ghetou. Mentalitatea de ghetou, de periferie, este să spui că ţi-e bine cu ce eşti şi cu ce ştii tu şi că …nu mai ai nevoie de nimic altceva, de nicio opinie de la alţii. Din cauza acestei mentalităţi dubioase, care nu are nimic de-a face cu cunoaşterea, cu viaţa duhovnicească, cu normalitatea omului… medii ca internetul, biblioteca enormă, spaţiul de experienţă sau viaţa ascetică în realitatea ei nudă şi perplexantă…ni se par spaţii incomode, desuete. Ni se par aşa pentru că suntem învăţaţi cu mentalitatea că realitatea ţine de aici…până aici.

Noi nu înţelegem că realitatea este enormă, pentru că suntem îndoctrinaţi cu ideea că pentru a fi cineva, trebuie să faci asta şi asta, o iei cu studiile şi ajungi aici sau le ocoleşti pe toate şi ajungi aici…şi cam asta e viaţa, intelectualitatea, cunoaşterea şi împlinirea profesională. Tocmai de aceea ghetoizanţii nu pot face faţă…incomensurabilului, a realităţii care nu poate fi manipulată şi nici cercetată până la capăt…şi, pentru ca să îşi liniştească în mod utopic mintea…spun: până aici!, mai departe e lucru…clinic, nebunesc.

Însă, mai departe, adică trăind şi experiind mai departe lucrurile, toată viaţa, fără să crezi că ai ajuns prea departe de 1%, înseamnă să fii normal în cunoaştere şi nu …anormal. Normalitatea cunoaşterii şi morga adevăratului intelectual, cunoscător, cărturar, ziceţi-i cum vreţi, este…smerenia. Adevăratul om care cunoaşte, studiază, creează, se perfecţionează continuu nu are tupeul să spună că editează realitatea, pentru că el este, se simte, trăieşte, ca un mic om, în faţa realităţilor Realităţii.

Editorii realităţii de ghetou sunt cu toţii…specialişti, analişti, profesori, academicieni, savanţi de renume mondial…Însă, adevărul tuturor dintre noi, adevărul gol-goluţ, nu e acela pe care ni-l revendicăm noi trufaş…ci pe cel pe care îl putem susţine de fapt. Şi adevărul realităţii pe care îl putem susţine este acesta: că fiecare dintre noi avem un cuantum, mai mare sau mai mic [ însă e întotdeauna mic], de cunoaştere…şi 14 catralioane de necunoaşteri. Şi dacă suntem specialişti în necunoaştere trebuie să o spunem, să începem mai întâi cu spunerea smereniei, cu adevărul despre noi…şi apoi să spunem despre noi una, alta, o mie.

Cred că e destul de simplu adevărul. Eu sunt prost, eu sunt neştiutor, dar ştiu asta şi asta are o doză imensă de normalitate, de smerenie…decât eu sunt specialist în… Şi aşa, ne întoarcem la principiile vieţii duhovniceşti în ceea ce priveşte cunoaşterea şi înţelegem că a cunoaşte înseamnă mai întâi a fi şi apoi a înţelege. Când ni se spune la şcoală despre teorii, proiecte, afirmaţii colosale şi noi încercăm să le înţelegem la nivel mintal, fără să aibă relaţie cu viaţa noastră, ni se pare…că totul e uşor.

Citeşti Eminescu, Pe lângă plopii fără soţ, asculţi o arie de Schubert, vezi două tuşe de Renoir, te uiţi la o colecţie critică de sute de volume, pui mâna pe teorema nu ştiu care…şi ţi se pare că le-ai inventat tu, acum, că ele sunt uşoare. Omul de ghetou intelectual merge la supermarket şi vede salamul în copaie sau cartea nu ştiu care sau mobila nu ştiu care…şi crede că e uşor să apară astfel de produse…pentru că el le cumpără repede, infantil, cu cardul. Însă, tot ce citim şi privim noi…nu ne aparţin! Sunt ale altora! Ca să facem şi noi ceva, un muşuroi de inteligenţă şi de creativitate, trebuie să facem din noi, ceva, altfel, ceva care nu mai e, ceva care poate fi privit ca unic.

Şi ca să faci lucruri unice nu trebuie numai să vrei, ci trebuie să acumulezi ca să poţi sau să fii în stare să poţi, acumulând tot felul de lucruri care par fără sens, fără legătură, dar din ele faci o arhitectură copleşitoare pentru privitori. Ca să faci trebuie să fii! Nu, vrei să faci, începi, e greu… şi apoi o laşi baltă. Dacă te pricepi la scris, scrie frate! Dar dacă te pricepi la drişcuit, las-o cu scrisul şi drişcuie până ameţeşti! Drişcuie până mai faci de trei ori Casa Poporului! Drişcuie şi iar drişcuie! Însă, nu te băga precum salamul în tort dacă nu te pricepi. Scuteşte-ne, frate, de demersul tău imaginativ, orgolios! Apucă-te de altceva, până nu te ratezi cu totul!

Să tragem concluzii! Pe de o parte mentalitatea noastră de ghetou iar pe de altă parte frica noastră de a da ochi cu incomensurabilul, cu de-ne-cuprinsul realităţii, unde nu mai facem pe Tarzan în junglă, ci suntem nişte mici pixelii pe harta incomensurabilităţii. Cu această frică trebuie să ne luăm la trântă, noi, da, noi, noi fiecare în parte, pentru ca să ieşim din starea de mărginaşi ai cunoaşterii, de fricoşi ai cunoaşterii, de superbiari ai cunoaşterii [adică de mândrii]…spre imprevizibilul şi măreţul cunoaşterii, adică spre incomprehensibilul cunoaşterii.

Viitorul nostru nu e de ghetou…ci de incomprehensibil. Aici, şi nu mai vorbim în lumea viitoare, de după moartea şi învierea noastră…realitatea e mai presus decât orice credem noi că poate fi numit realitate. Realitatea e uimitor de uimitor de uimitoare şi, pentru ea, nu ai nevoie de oameni fricoşi, de oameni laşi, de parşivi şi orgolioşi…ci de oameni smeriţi, plini de dragoste, de dorul de a cunoaşte, de a trăi, de a experia lucruri, pe fiecare milisecundă noi, cu totul altfel, cu totul inimaginabile, cu totul indescriptibile.

Noi suntem editorii realităţii! Aş…Nu mă înnebuni, soro, că am ameţeli! Vezi ca scumpul Goe să nu sară din tren după pălărie şi bileţel. Să fim maturi, aşadar! Copilăria e bună să pregătească maturitatea…şi nu să se prelungească la infinit. Dacă se prelungeşte la infinit eşti retard…eşti gâgă. Ca să nu te pierzi…trebuie să nu îţi fie frică să te pierzi în incomensurabilul cunoaşterii cu smerenie. N-am auzit ca vreun om, care s-a lăsat în mâna lui Dumnezeu, cu smerenie şi cu dragoste de Dumnezeu, să nu fii ajuns întru Împărăţia Lui şi la rezultate ale cunoaşterii, uluitor de imprevizibile cu câţiva ani înainte de a-şi începe alergarea.

Adică, râvniţi la cele bune, editaţi-vă smerit realitatea…şi fiţi oneşti cu dv. înşivă…că de învăţat, nu o să terminaţi în toată veşnicia!

Pr. Dorin Picioruş.

Publicat în: on at Comments (3)

Senzaţional!!! Discuţii secrete…online

suntem-la-inceput.jpg

CMD se întoarce de la Mediaş. Zăpadă, zoaie…Stă cu lampa aprinsă ca bătrânul Diogene, aşteptând ca CL-ul maichii să zică şi el ceva interesant, ca să ajungă pe locul 1, unde acum e muzică tehno. Nicio problemă: acum e pe locul 7! Agitatorii agită pătratul ca să devină cub. Ei sunt pe poziţii. Cu cât sunt plătiţi …ca să?…Li se dă o notă, un cearşaf, o faţă de masă, 1000 de euro, o vacanţă la mare?

Pentru neiniţiaţi fişa de lectură nr. 1. A se citi cu atenţie.

Deci, ziua de 22 oct. 2007. Dimineaţa. Ora 10.34 ante meridian. CMD, după discuţii de seară, noapte şi dimineaţă, secrete, înşurubate în telefon şi chat cu CL, adică cu bateria Dorcell 2, merge pe calea destinului…A se vedea fişa doi de lectură. A se citi cu maxium de seriozitate, fără emoticon!

Discuţia, pe cât de lapidară, pe atât de expresă. Cyborg 1, conform previziunilor, indichează, el indichează, sau marionetează [de la a face marionetă pe cineva] pe Cyborg2. Lecţia de astăzi: igiena blogului. Lecţia se dă în direct…pentru ca să se vadă transparenţa, luxul de transparenţă a membrilor BBR, care îşi fac bloguri dar le e teamă să scrie sus, pe el: Băi, cititorilor: noi suntem baptişti şi ne place cu ce suntem! N-avem frate nimic cu tine…Bravo! Scrie cine eşti…şi scrie ce urmăreşti, ce crezi, nu aşa…şi aşa.

Lecţia de igienă constă în…discriminarea lui Bastrix. CMD ştie că mă enervează să mă confunde cineva cu anagramul blogului, pe care l-am mai explicat, şi de aceea, când eu scriu Cruceru el scrie Bastrix, pentru ca să se vadă de unde este; adică ce fel de neam de soi este. Adică eu nu îi spun cap pătrat, adică Pătrăţosu, cum îl alintă ucenicii [nu spun care!] iar el mă ia cu Bastrix. Dă-o cu bastrix în continuare, frate, şi vezi că o să vină domnul Ţon să scrie pe blog în seara asta! E musai! Vine sută în mie!

CMD şi discriminarea. Băiatul zice să s-a fript de 3 ori cu dialogul cu mine, dar el cam frige ortodocşi pe unde apucă. După cum previzzionam, CL este mai puţin colţat decât CMD. Nu are grade pe umăr câte trebuie. Probabil… Sau, poate o să îi dea aprobare Bucureştiu, sect. 5, şi o să vină cu mai multă…alternanţă.

Adică, lecţia de astăzi: fii igienic!

CMD: Fă-o igienic…nu ca Remeş! Vezi că telefoanele îţi sunt ascultate şi…nu trebuie să dai în vileag…pachetul! Nu te spăla în public ca mine, ci aştepată-l la strâmtoare! Noi o să te ajutăm cu ratingul. Dacă eşti vizitat de mai multe ori, băieţii din wp vin la tine, tu te dai de amabil şi… vei fi considerat mai deştept iar el va rămâne de fraier, chiar dacă scrie mult şi bine. Nu contează dacă tu eşti mai…pirpiriu…Ci aşteaptă! El zice de tine. Tu aştepţi. Apoi când i-o fi lumea mai dragă lu fratele bastrix, tu te dai de discriminat, de atacat, de insultat…Spui că ai fost atacat în orgoliul propriu, te dai de cadru universitar, de familist, de pastor apreciat, noi venim cu bascula cu mineri…facem un atac dă gherilă, dă-la care te-am învăţat…şi îi luăm maul. E corect?!

CL: Da, să trăiţi! Nu scot niciun sunet. Nu zic nici pâsss. Dacă dv. tăceţi, eu…silentio stampa.

CMD: Foarte bine…Aşa mi s-a transmis de la…, aşa ţi-am spus… Tu fă aşa…şi aşa. Fără rumoare, fără spume prea multe. Te dai de intelectual, de non-agresiv, îl laşi în pace…că cine sapă…cade unde sapă.

CL: Lol! Aşa vom face…

Comentatori…binevoitori ai articolului

“Părinte Dorin, de ce vă strufocaţi atât de mult…şi ce fel de atitudine detestabilă este aceasta a dv? Aşa se comportă un pr***…cu bapt**** agresivi, înveşmântaţi în blană de miel de astrahan? Ce v-au făcut ei? Ce tot vă consideraţi atacaţi, voi ortodocşii?? Că noi am fost martiri, ne-a martirizat regimul comunist…Ne-a dat vize şi am plecat, împreună cu evr***…în America, şi, după revoluţie, ne-am întors ca să vă învăţăm cum se face…noua schimbare la faţă a României preconizată de Cioran [ De Cioran, nu de Brucan!]“.

Comentariile abundente…şi confuze erau mai multe. Asumarea statutului de convivial, cu faţă umană, fără şiretlicuri, pentru care pledează în ultima sa carte domnul Patapievici, de săptămâna trecută ieşită pe piaţă… nu e la modă printre CMD-işti şi CL-işti. Pentru că, spunea autorul citat, noi ne-am învăţat numai cu cultura generală, cu ABC-uri şi nu avem public pentru cultura specială.

Tocmai de aceea ne place De ce iubim femeile în locul Filocaliei, dăm pe Enescu pe Florin Salam, vedem în preşedintele Băsescu un alt Mihai Viteazul, ne dăm huţa cu limba română, scoatem limba când nu mai avem ce replica, venim cu tupeu…în loc să stăm pe bancă să… privim, gonim stalagmite în orbitor şi alte…rujeole.

Concluzii

Dacă tot mi-am stricat timpul de după masă cu articol de …igienă, două concluzii:

1: Nu confundaţi igiena de a fi prefăcut…cu caracterul! A fi om de caracter pe blogosferă [ca şi în viaţa publică] înseamnă să îţi faci blog/carieră de om onest, să spui de la început cine eşti şi ce vrei, să nu te minţi şi să nu minţi pe cei pe care îi ai în faţă şi să…munceşti asiduu, că până la urmă oamenii compară. Se trezesc, mai greu unii …dar până la urmă văd cine face şi cine …clămpăne sau se uită la el cu mărime de inimă crezând că este Shakespeare al blogurilor!

2. Dacă vreţi o cultură specială şi nu elementară: nu vă apucaţi de bloguri/de cariere cu…planuri de scris înguste! Priviţi mai sus decât mărimile ecranului din faţa dv., decât mărimile camerei dv. de scris, decât blocul sau casa dv., decât oraşul, ţara, şi lumea în care trăiţi! Priviţi mai sus şi faceţi bucăţele serioase…dintr-un puzzle serios, autentic. Dacă vreţi să convingeţi, mai întâi convingeţi-vă pe dv. că puteţi! Pe nimeni altul să nu vreţi să îl convingeţi, ci numai pe dv! Dacă reuşiţi să fiţi mulţumiţi cu ceea ce faceţi, împăcaţi, sunteţi…prietenii noştri!

Cei doi de sus…sunt două exemple lamentabile a ceea ce trebuie să nu fiţi dv!

Pr. Dorin Picioruş.

Publicat în: on at Comments (2)

Merită să fii într-un singur fel. Nu lua somnifere! Cititul desprimăvărează. Poţi zâmbi? Mă bucur să te cunosc!

ceai-informatic.jpg

Rebus externis = lucrurile externe, împrejurările din afară, faptele din afară.

*

Lilia agri //ta. kri,na tou/ avgrou/ = crinii câmpului : Mt. 6, 28. De aici numele de Crina = fata frumoasă ca şi crinii câmpului.

*

Radios, bucuros al nostru vine de la adjectivul ραδιος , α, ον (uşor). Când eşti bucuros te simţi uşor, parcă pluteşti.

*

Tahigraful e „cel care scrie repede”, fiindcă adjectivul ταχύς , εια , ύ înseamnă rapid, repede.

*

Ω ” PMing Liu : caractere chinezeşti şi japoneze.

Ω ” Arial Unicode Ms : greaca extinsă; caractere de 9.

*

Falangerii cu coadă lungă sunt vânaţi de pisici şi mănâncă flori ornamentale. Merg pe firele de înaltă tensiune şi produc multe scurt-circuite, datorită faptului că sunt electrocutaţi. Sunt animale nocturne şi trăiesc în pădurile Australiei dar şi prin oraşe.

*
Liliacul naşte pui stând cu capul în jos, pentru că asta e poziţia lor de somn şi de odihnă.

*

Am văzut la televizor tigrii albi, o specie rară în lume.

Cuscusul-vulpe e o specie de falangeri, care se caţără pe cele mai înalte clădiri ale oraşului.

Home pt. a da la începutul unui rând şi End pentru a ajunge la sfârşitul lui.

Ω “Wingdings2 pentru Sfânta Cruce.

Acoliţi, prieteni, confidenţi, apropiaţi de la ακολουθειτω μοι - a urma Mie (Mt. 16, 24).

În engleză climax [`klaimaeks] = culme, pe când în greacă înseamnă scară . De aici Sfântul Ioan Climax : Sfântul Ioan Scărarul.

Mirosul unui câine e de 1 milion de ori mai puternic decât al omului.

Săpunurile şi parfumurile noastre au o substanţă pe care o folosesc şi plantele, pentru a semnala prezenţa unor insecte ostile. De aceea, când ne parfumăm prea mult în preajma lor, ele nu mai fac faţă şi se… usucă.

Mirosurile dintre degetele de la picioarele omului seamănă cu al unei căţele în călduri. De aceea câinii miros şi ling picioarele omului, dacă mergem în picioarele goale.

Un câine a urmărit mirosul camionului stăpânului său şi a ajuns astfel acasă, după ce a străbătut 4000 de km în 6 luni de zile.

*

Submarinele şi balenele folosesc infrasunete pentru a comunica. Sonarul cu infrasunete deviază balenele şi le face să eşueze la mal.

Infrasunetele provocate de o explozie nucleară în Mururoa a fost resimţită după 11 ore de porumbeii din Paris, care şi-au luat zborul imediat. Infrasunetele se propagă cu 1200km/ h.

Hipopotamii au o piele foarte sensibilă. Kangalii - nişte peşti - le curăţă pielea în timp ce sunt în apă.

***

În Turcia există un lac în care oamenii sunt vindecaţi de boli de piele de către nişte peşti - peştii-doctori - cărora le place foarte mult pielea umană. În 3 săptămâni aceştia te vindecă.

Suferinzii de sindromul Down sau autiştii se simt bine în preajma delfinilor. Undele sonore generate de delfini vindecă bolile lor sau cel puţin îi fac să se simtă bine.

Muştele sunt atrase de razele ultraviolete emanate de flori şi de suprafaţa fructelor. Ele văd aceste suprafeţe ca pe nişte suprafeţe luminoase.

**

Cu cât cunoşti mai bine lumea, creaţia, lucrurile lui Dumnezeu, observi cât de perfectă, de măreaţă, de dumnezeiască e lumea lui Dumnezeu. Slavă Ţie Doamne, că ne bucuri cu atâtea lucruri pe fiecare zi!

Prima şi singura bombă atomică de până acum, a căzut la 8.45 dimineaţa, pe 6 august 1945, la Hiroshima, lansată de un bombardier american.

În Turnu Măgurele trăieşte un bărbat cam de 40 de ani, care are o limbă enormă, umflată, care îi iese din gură. L-am văzut vânzând diferite produse pe o tarabă.

„Pleosc” al nostru vine de la πλήσσω (lovesc) iar „vlăstar” de la βλαστάνω (a încolţi). Vlăstarul e colţul tânăr al ierbii sau al copacului, e ceea ce a apărut de curând. Domnul era numit în Vechiul Testament „Vlăstar” sau „Mlădiţă”, pentru că El Se va naşte ca urmaş al Sfântului Adam, dar fiind în acelaşi timp Fiul lui Dumnezeu. Ψευδω = înşel. De unde „pseudo” al nostru. Toţi pseudiştii, toţi aceşti pseudo sunt înşelători. Pseudo - care vrea să ne înşele.

Sepia îşi schimbă culoarea înainte de a ucide.

*

Kavsocalivitul = care îşi ardea chiliile / colibele în care stătea un timp. καύσω = voi arde iar „calivia” e coliba.

Πλασσω = plăsmuiesc. Plăsmuirea mea e o plasă pentru mine, un laţ, o carceră. Fantasmele nu mă ajută, ci mai mult mă afundă în rău, în păcat.

Paracletul = παρα (în apropiere de, lângă) + καλέω ( eu chem). Paracletul, Duhul Sfânt, e Acela care stă în apropierea chemării noastre, chiar lângă noi. El e Mângâietorul vieţii noastre, pentru că este în apropierea celor care Îl cheamă.

**

În 1960 a apărut pilula contraceptivă. Imediat s-a observat la femei, o creştere cu 2-3 centimetrii a sânilor. În 1968 are loc „independenţa feminină” şi în acelaşi an, în mai 1968 apare mini-jupul. Peste puţin timp, colanţii vor fi elementele mult mai exprese ale ruperii de trecut. După un documentar franţuzesc. Una dintre intervievate a spus că femeile se îmbracă ca să atragă pe bărbaţi, pentru ca să şocheze. Ele ştiu foarte bine ce le fac „mai sexy”. Aşa că, „indiferenţa” femeilor în ceea ce priveşte îmbrăcămintea lor e doar o aparenţă. Le place să împătimească pe bărbaţi. Acelaşi lucru spunea şi Sfântul Ioan Gură de Aur într-o predică a sa.

În părţile Buzăului există vulcani noroioşi, un munte de sare şi peşteri rupestre din primele două secole creştine. Am văzut acestea într-un documentar TV.

Plăcinta cu mere nu iese prea bine dacă are mai mult de două foi.

Murăturile fierte se fac mai repede. E preferabil să nu le fierbi ci să le pui cu oţet şi sare ( dacă vrei, şi conservant) .

Friptura se lasă în cuptor, până când uleiul iese la suprafaţă.

Cartofii fierţi se pot curăţa mai repede, dacă îi pui în apă rece şi îi cureţi imediat, având mâinile în apă.

 

***

În latina clasică ( ˘ ) vocală scurtă şi ( ˉ ) vocală lungă iar în latina vulgară ( . ) vocala e închisă iar ( < ) vocala e deschisă.

Hipopotamii înoată prin apă şi comunică prin apă.

Iuţeala ridichilor de iarnă e atenuată de sare şi ulei.

Un medicament inedit pentru mine: rădăcină rasă de boji, pusă pentru cinci zile într-un litru de ţuică. Câteva linguriţe, pentru cei care nu vomită repede.

Nicu Ceauşescu a venit la Bucureşti ca să-l ajute pe Ion Iliescu, pe care îl cunoştea. Astfel a fost prins şi închis. Amănuntele le-a dat Ion Cristoiu într-o emisiune a lui Adrian Păunescu. Nicolae Ceauşescu a cerut o cămaşă ca să se schimbe, înainte de a fi ucis şi nu i-a dat nimeni una iar Mădălin Voicu l-a ajutat cu un ceai special şi altceva pe Nicu Ceauşescu. Zoe Ceauşescu a scris proză şi Cristoiu i-a publicat-o iar Antonescu a spus, că a fost tratat mai bine de ruşi, decât de români, când a fost în închisoare. Caragiale nu a prezentat în „D-l Goe” România reală, căci trenul mergea bine şi…Caragiale cunoştea bine presa vremii. Gogol a arătat mizeria sistemului politic rus.

Hipopotamii mor dacă nu au apă. Hipopotamii îşi plâng morţii şi apără cadavrele altor confraţi de colţii hienelor. Hienele pun pe fugă un hipopotam sau un crocodil, coalizându-se, deşi diferenţa de mărime e bătătoare la ochi.

 

*

„Tu nu ai mâini, decât pentru scris şi rugăciune” - Ioana Băeţica.

Constituţia a fost remaniată prin referendumul din 18-19 octombrie 2003.

O reţetă a unui zarzavagiu : 5 kg. de ardei gras, 1 l. de oţet şi 1 kg. de zahăr. Zahărul se topeşte în apă şi se toarnă peste ardei. Murături.

În localitatea Sviniţa din judeţul Timiş sunt cultivate livezi întregi de smochini. Dulceaţă de smochine, ţuică şi vin de smochine. Vinul: 6 litrii apă, 1 kg de smochine şi nu ştiu câte kg sau sute de grame de zahăr, puse într-un borcan de 10 litri şi lăsate la macerat aproape 50 de zile. Înainte de a fi puse în borcan, smochinele sunt măcinate. Vinul e de culoare roşie şi are tăria coniacului.

Leo Şerban, redactor la ziarul „Dilema”, vorbea de „o căptuşeală de reflecţie” a evenimentelor redactate în ziare sau la televiziune. Nu trebuie să prezentăm pur şi simplu un caz, ci trebuie să-l analizăm, să-i găsim punctul de plecare şi motivele de evoluţie.

**

Xilină, pentru atenuarea durerii de măsea.Dar…vor reţetă la farmacie, pentru că mulţi o iau ca drog!

Pentru salvarea textului: CTRL + A (haşurare) / CTRL + C (memorare). După care trecem ce am memorat în Word şi salvăm textul.

Un actor american, a spus într-un film: omul e „îngrăşământ pentru narcise”. Vitalitatea din ochii lor va trece. Şi alţii au fost înainte de voi. „Cuvintele şi ideile pot schimba lumea”.

Lampe e forma de bază. L. Scott e completare pentru partea religioasă.

Miconaft: era cel mai bun unguent românesc pentru micoze. L-au făcut praf…şi nu mai e în farmacii!

Pantelimon mi-a spus, că el mănâncă flori.

Crabul de uscat face un ciorchine de ouă, pe care îl depune pe uscat.

„în piez” = în cruce

Spargerea oalei, închiderea uşii casei după ce este scos mortul din casă, darea găinii pe sub tron, sunt tot atâtea superstiţii prin care se doreşte, ca să „se scape” de puterea morţii.

***

„Tăticule, cum se numeşte pomul care face ciori?”.

Cu maşina 137, din faţa Teatrului Naţional, ajungi la Metro şi Practiker. Sunt în partea vestică a Bucureştiului, la ieşire din oraş.

Fericitul Serafim Rose citea tot felul de cărţi, pentru a lua poziţie împotriva unui anumit subiect. Ar trebui urmat lucrul său.

1-12-2003. Bălcescu considera că unirea trebuie să se facă în câţiva paşi. Domnul Bălăceanu Stolnici s-a născut în 1923, la 5 ani după unirea din 1918. Ferdinand şi Ionel Brătianu au câştigat războiul prin tenacitatea lor, spune domnul Stolnici. „Globalizarea e percepută de mulţi ca un fel de agresiune”. Aceasta duce la o revigorare a naţionalismului, care poate lua două forme, din care una e nocivă.

Secolul al 19-lea : efervescenţa unirii. Ortodoxia şi limba au fost cei doi factori de coagulare ai poporului român, spune domnul Stolnici. Crede că nu există istorie obiectivă, ci ea e plină de mituri; cu care eu, nu sunt de acord. Comunismul a înlocuit miturile istorice.

Comunismul ne-a fost impus de ruşi. Argumentele pentru Transilvania: trupele române erau deja la Budapesta. Nu i se pare că a fost o mare minune unirea de la 1918, ci o întâmplare conjuncturală. Mie mi se pare o mare minune, ca şi unirea sub Mihai Viteazul.

Un interviu televizat, de pe TVR 1. Carol I conducea cu mână de fier (partidul conservator, Carp şi Margiroman şi liberal, Brătianu). Franţa putea să ne ajute să primim Transilvania. Carol I s-a sinucis, după el.

A venit Ferdinand şi s-a integrat perfect la noi, dar era foarte timid în public. Regina Maria a câştigat Timişoara, prin ducerea ei la Paris. Oamenii prin care lucrează providenţa. Dacă nu ne cunoaştem istoria avem poziţii proaste.

„Îmi sare inima din mine că sunt român” spune un fost aviator : Constantin Lucescu. A fost primul care a pus steagul României în Timişoara, în acest an, la blocul său. Un urmaş timişorean al lui Goldiş. Tineretul nu mai ştie semnificaţiile evenimentelor istorice. Ofensivă împotriva istoriei României. Să conservăm moştenirea istorică şi să încercăm să refacem teritoriul României. În Basarabia se încearcă federalizarea. Marea unire a început de la Chişinău. Le e teamă de pierderea limbii române. Burghezia românească basarabeană era mai slabă decât cea din Transilvania. Regula epilogului: Carp şi Stere au avut mai mult dreptate: Rusia încearcă să deznaţionalizeze pe basarabeni.

***

Alexandru Zub (istoric), crede că trebuia să ne implicăm de la începutul anilor ‘ 90 în problema Basarabiei.

Anul acesta s-a făcut cea mai mare paradă militară în România, de ziua naţională (2003), după revoluţia română din decembrie.

„Europa patriilor”: Charles de Gaulle, francezul. Ne integrăm păstrându-ne identitatea ( Florin Constantiniu, istoric). Tot el: „Numai dacă ştim cine suntem, ştim ce vrem”.

Am luat ardei dulce (pudră), dar e mai bun amestecul, fără cimbru. Sucul de struguri mă duce cu gândul la miezul boabelor.

„Cialis” a înlocuit „Viagra”, pentru că are o „fereastră terapeutică” mai mare, care nu-i obligă pe bărbaţi să dea fuga în pat, după ce au înghiţit pastila.

Dr. Pavel Chirilă vorbeşte de cazuri de schizofrenie vindecate prin locuirea în medii duhovniceşti, ca Sfintele Mănăstiri, cf. „Plantele, Dumnezeu şi bolile psihice” de Ilie Tudor, în „Formula As”, anul XIII, nr. 594, decembrie 2003, p. 6. Tot aici, spune că Fericitul Ilarion Argatu vorbea despre faptul că, exorcizările trebuie făcute în taină. Exorcizările „nu trebuie…să devină spectacol”.

Îngerul de la care a pornit ideea romanului nostru „Păsări spre cer” se află în cimitirul de la Turnu Măgurele şi e pe mormântul lui Puiu O. Burcă şi datează din 1910. La intrare pe partea dreaptă.

Hipertricosis-ul e boala în care îţi creşte mult păr pe faţă la bărbat, dar cu timpul şi la femei. Iar alopecia e boala în care îţi cade părul de pe tot corpul. Am văzut imagini cu ambele boli.

Cel mai înalt om: 2, 30 metrii. Cea mai mare mărime de pantof bărbătească: nr 52. Am văzut pe unul care îndoia cuie, unul făcea statui de unt, un francez escaladează zgârie-norii fără să fie legat de frânghii ( doar pe mâini îşi dă cu cretă) iar o sectă se închină la şerpi, pentru că Domnul ne-a dat să călcăm peste şerpi şi peste balauri.

Pe 31 decembrie 1956 a avut loc prima transmisie televizată din România.

***

Am văzut un urs dresat la circ, care mergea pe bicicletă de unul singur.

„Bărbăţia e ca banul: te poţi lăuda cu ea, chiar dacă nu o ai”.

“-Mama ta a fost teroristă?

-De ce?

-Pentru că a făcut o bombă ca tine. ( tipa era foarte frumoasă)”.

Dintr-un cântec popular: „Duşmanul te duşmăneşte, Dumnezeu te miluieşte”, „viaţa are haine multe”, „viaţa e o nuntă mare stropită cu sărbătoare”.

26-12-2003. Unde este fratele tău Abel, Caine? Unde e cel pe care trebuie să îl iubeşti, să îl aperi, să te comporţi faţă de el cu mare grijă? Fratele tău unde este, prietenul Meu? Unde e dragostea ta? Ce s-a făcut cu dragostea ta? Cum a putut dragostea ta să fie ucisă de invidie, de ură, de sălbăticie; să fie ucisă de indiferenţă şi apoi, să ucizi pe cel pe care îl iubeai de la sine, în mod firesc, pentru că era fratele tău? Cum ai putut Caine să verşi sângele fratelui tău? Şi el a răspuns, că „nu trebuie” să aibă grijă frate de frate. De ce, Caine? De ce nu poate fi, ceea ce ar trebui să fie de la sine? El, „nu e păzitorul fratelui său”. Dar al cui eşti? Al nimănui? O, Caine, unde e fratele tău, Abel?

Bunghez Lucica, în jur de 50 de ani, a avut o tumoare de 80 de Kg în ea şi după extirparea ei de o comisie româno-americană de medici mai are doar 40 de kg. E a doua extirpare de astfel de proporţii din lume.

Un al doilea caz şocant este şi glonţul care a trecut prin testicolele unui militar şi apoi a intrat în uterul unei virgine, care a rămas gravidă şi a născut. ( inseminare balistică).

Un filosof necunoscut: Alexandru Dragomir. A fost prieten cu C. Noica. Nu a publicat nimic ci totul e în manuscris. Cred că Liiceanu vrea să publice opera acestui om.

Am auzit vocea lui Zelea Codreanu şi am văzut pe o rudă a lui ( poate chiar fiul lui sau nepotul).

***

Englezii pun semnul egal între formidabil şi teribil. Pentru noi, numai într-un sens familiar se poate pune semnul egal între cei doi termeni, deoarece sensul cuvântului teribil, sensul primar e acela de a exprima frica, groaza cuiva. Am auzit de mai multe ori pe părintele R. folosind pe teribil cu sensul de extraordinar.

„Prea târziu”, film românesc, regizor Lucian Pintilie, 1996.

Teodor Baconsky: „mi-am îmbogăţit gândirea pe măsură ce am renunţat la ea”. Ambasador al României în Portugalia. A scris o carte numită: „Râsul Patriarhilor”.

Biserica patriarhală a fost construită în 1656, cu coloane de piatră masivă de râu. În 1830 policandrul a fost făcut la Veneţia din argint masiv iar acum e dirijor : Pr. Constantin Drăguşin. Cor mixt. Erau 12 coloane la început. Fericitul Justinian a renunţat la cele două dinspre altar. PFP Justinian e îngropat la Măn. Radu Vodă a Seminarului teologic din Bucureşti. În 1359 se întemeiază Mitropolia Ungrovlahiei. Ctitorii catedralei patriarhale din Bucureşti: Constantin Şerban, d-na Bălaşa, Bălaşa Leon şi Luchia. Primii mitropoliţi care au slujit în ea: mitropolitul Ştefan, Dositei Filitti, Teodosie. Ei sun primii ei ctitori. Sfântul Dimitrie Basarabov se pare că a fost un român din sudul Dunării. În 1774 generalul rus Petru Saltâcov a dat Sfintele Moaşte lui Hagi Dumitru. Moaştele Sfinţilor Constantin şi Elena vin din insula Cipru.

***

În ziua de 18-09-2004, pe la ora 1 noaptea, m-am trezit într-un moment de foarte mare elevaţie spirituală, înspăimântat de puterea de a fi atât de lucid şi cuprinzător cu mintea. Trebuia să dau examen la Dogmatică pentru doctorat. N-am mai putut dormi toată noaptea. M-am dus cu o oră şi ceva de somn la examen şi Prea Curata a vrut să iau 10, părintele Ştefan Sandu spunând că e o lucrare excepţională. Eram înspăimântat că nu mă mai puteam concentra, pentru că mintea mea gândea prea multe în acelaşi timp. Atunci, în miez de noapte, am scris pe o foaie, cu un pix cu cerneală albastră, următoarele: „ Părintele Stăniloae începe capitolul despre hristologie cu prezentarea dogmatică a lui Hristos, cu definirea dogmatică a persoanei Sale. Prea Curată Stăpână, linişteşte sufletul meu, adună mintea mea, dă-mi mie să mă bucur întru tine şi mă miluieşte! Strică uneltirile Satanei şi mă miluieşte, că de la tine aştept bucuria! Iartă-mă şi mă păstrează întru bucuria milei tale, Prea binecuvântată Stăpână!”. Am primit ca subiect, tocmai definirea dogmatică a persoanei Mântuitorului Hristos.

Pr. Dorin.

Publicat în: on at Comentarii (0)