Scrisoare către pastorul Marius D. Cruceru la un an de blogging

Mesajul a fost pus iniţial pe blogul dumnealui, la comentarii.

Domnule pastor David Marius Cruceru,

ştiţi, cu siguranţă, că cele mai autentice elogii nu le primiţi întotdeauna de la prieteni, ci de la adversari.

Ca să primiţi elogii de la adversari înseamnă să le meritaţi.

Iar tot carnavalul ce s-a întâmplat la dv. pe blog, de-a dreptul extenuant, v-a făcut să creşteţi în ochii adversarului dv., tocmai pentru că v-aţi dovedit mult mai autentic, mult mai “cu faţă” decât cei “fără faţă”.

Deşi, după câte am scris la adresa dv., nimeni nu cred că s-ar fi aşteptat să vă rog să continuaţi blogul, noi vă cerem acest lucru.

Vă cerem să scrieţi în continuare şi să învăţaţi şi pe coreligionarii dv. mai tineri să discute civilizat, fără patimă, cu mai multă prudenţă şi delicateţe.

La rândul dv., trebuie să deveniţi din “La Pătrăţosu”, “La Pastorul Marius Cruceru”, care nu se mai ascunde în spatele unei sigle, ci este el, pastorul baptist care crede asta, simte asta şi vrea asta.

Prin echilibrul acestor zile epuizante pentru dv., aţi dovedit că aveţi o verticalitate care poate fi urmată, că aveţi un bun simţ care merită să fie aprofundat, că aveţi o conştiinţă pe care o ascultaţi.

Blogul dv. trebuie să continue şi să coalizeze în jurul său oameni pe care îi ştiţi şi pe care nu îi ştiţi şi care sunt sau simpatizează cu credinţa baptistă.

Însă, trebuie să devină un blog teologic, să se despartă de o fază ludică a primului său an de existenţă şi să aibă gravitatea care vi se cere şi ni se cere într-o lume a dezordinii şi a poluării de toate felurile.

Vă felicităm pentru primul an al dv. de blog, vă dorim un an universitar cu multe realizări şi o pastoraţie făcută cu conştiinţă, sănătate familiei dv. şi, vă asigurăm, că ştim să trecem peste asperităţi care au devenit deja istorie.

Tuturor cititorilor dv. fideli le dorim să fie şi mai angajaţi în mărtusirea credinţei lor, şi, felicităm mai ales pe domnul Nicu Oros, care a dovedit că un viitor pastor ca dumnealui poate să aibă bucuria decenţei faţă de un preot ortodox care scrie pentru oameni.

by Pr. Dorin October 5th, 2007 at 9:06