De la Marius Cruceru la Lorin Fortuna: doi monştri simpatici

Domnul Cruceru Marius este cel cu cravată roşie, primul din dreapta, jos.

Nu are barbă ca în iconiţa de la La Pătrăţosu…Acela a fost de mult iar icoana stelei ce-a murit se tot mai vede încă…pe blog…

Domnul Lorin Fortuna are barbă, poartă ochelari ca şi domnul Cruceru şi este un om energic. Acesta este… exorcizatorul postmodern al ortodocşilor români.

Cred că încă nu m-a prins raza exorcizării domnului Fortuna, după cum se vede, şi nici cea a evanghelizării domnului Cruceru…

Nu e vorba în cele ce urmează despre sintagma păgână: “monştri sacri”, ci despre o sintagmă eufemistic-reală, aceea de: “monştri simpatici”. Vă vom da toate detaliile necesare înţelegerii ultimei sintagme până la sfârşitul articolului. Trebuie să aveţi puţină…răbdare.

În mitologia greacă, monstrul era o fiinţă imaginară, o dihanie formată din corpul mai multor animale şi din părţi de om. Sinonime: matahală, pocitanie, arătanie, hâdoşenie/hidoşenie, monstruozitate, sluţenie, urâciune. Ştim sintagme scripturale ca: urâciunea idolească [Deut. 7, 26], urâciunea neamurilor [ Is. 49, 7] urâciunea pustiirii [Dan. 9, 27; 11, 31; 12, 11; I Macab. 1, 57;Mt. 24, 15; Mc. 13, 14;], cf. ed. BOR 1988.

Ultima sintagmă scripturală, dezbătută atât de VT cât şi de NT, ne pune în faţă o vorbire despre cei care transformă adevărul lui Dumnezeu sau vor să intre în Biserica lui Dumnezeu şi să o dărâme, punând în locul Sfintei Mese [ştim ce au făcut iluminiştii francezi la catolici] şi a credinţei ortodoxe tot felul de urâciuni blestemate de către toţi Sfinţii Părinţi ai Bisericii.

Orice erezie şi orice eretic sunt urâciune în faţa lui Dumnezeu. A fi amabil, a fi vorbăreţ, a fi cu dare de mână, nu te scapă însă de a fi eretic şi în afara Bisericii lui Hristos. A vorbi împotriva Bisericii Ortodoxe, a Bisericii lui Dumnezeu şi a huli pe Prea Curata Stăpână, a-ţi deschide gura spurcată şi a vorbi împotriva Sfintelor Icoane, a Sfinţilor, a Sfintelor Liturghii ortodoxe, a Sfintelor Moaşte, a dogmelor Părinţilor, înseamnă să îţi baţi de unul singur…[păstraţi imaginea, că e reală!] un piron în cap sau să te lupţi cu Dumnezeu ca un nebun.

De ceva timp, nu e un secret pentru cititorii noştri atenţi la detalii, urmărim cu atenţie doi monştri, doi oameni care îşi permit atât de multe lucruri la adresa Bisericii lui Hristos, de nu mai ştiu unde să-i cataloghez. Dacă e vorba de erezie, de bădărănie, de instigare la violenţă, de tertipuri umane…totuşi mi se par prea mici pentru a defini activitatea destul de frenetică a acestor doi domni împotriva Bisericii lui Hristos. Sunt nişte monştri activo-pasivi. Ei lucrează cu mască şi fără mască, atât în mediul public cât şi în cel privat, pe linii aparent paralele, pentru că au acelaşi scop în definitiv: rănirea credincioşilor Bisericii lui Hristos.

Când domnul Cruceru vine şi scrie despre Maica lui Dumnezeu, pe care zice că ar fi cinsti-o şi el sau despre Patericul egiptean şi rugăciunea lui Iisus sau când domnul Fortuna vine şi spune despre patriarhul Teoctist că are păcatele lui dar nu a fost mason sau când laudă pe Eminescu sau pe iniţiatorul Gărzii de Fier din România…fiecare dintre ei au scopul de a fi…simpatici online sau la DDTV. Încă puţin…şi înţelegem de ce sunt simpatici doi monştri fioroşi.

Primul e un român care vrea să îi evanghelizeze pe creştinii ortodocşi cu forţa, pentru că aici, pe acest teren viran numit România nu există decât oameni păgâni, nişte canibali şi el ar fi un fel de al doilea Pavel din Tars care ne aduce…lumina de la Apus. Domnul Cruceru e un domn bine, în prima tinereţe, un vorbitor de limbi străine şi de dialecte româneşti, un familist, un profesor şi un pastor baptist iubit de către oameni, un om care se votează singur pe blogul său principal şi mai are încă 5-6 bloguri paralele, în care numai într-unul singur îşi spune numele real, e un om care şofează mult, care evanghelizează cu patos, căruia îi place chitara şi muzica clasică, care are repulsie la noutăţi amorale din punctul său de vedere şi nu numai al său…care vorbeşte cu fraţii lui pe blog, care răspunde la scrisori şi face înţelegeri cu mulţi…este, în toate acestea, un om excelent, un om admirabil.

Aceste lucruri şi alte zeci de lucruri se pot spune despre domnul Cruceru şi nu am epuiza evocarea sa. Să se reţină: scriem la un tag numit Evocări! Cei care sunt de partea dumnealui vor putea aduce, pe drept cuvânt, tot feluri de motive obiective prin care să arate verticalitatea, creativitatea şi sportivitatea acestui om. Însă masca simpativităţii sale muşcă din veşmântul cel dumnezeiesc al Bisericii lui Hristos, pentru că el lucrează în mod sistematic, susţinut financiar din afară şi dinăuntru, la racolarea cât mai multor oameni din Biserica Ortodoxă Română. Acest om este un pericol…eclesial.

Pe Arie, Sfinţii Părinţi participanţi la Sinodul I Ecumenic îl numeau unealtă a Satanei sau chiar diavolul cu faţă umană, şi asta numai pentru faptul că spunea, în principal, că Hristos nu este Fiul lui Dumnezeu ci prima creaţie a Tatălui. Ce ar fi putut să spună aceştia despre admirabilii noştri eretici de azi? Cu cine i-ar mai fi comparat, dacă Arie, copil pe lângă ei, era comparat cu …Satana, cu Lucifer căzut din cer?

Deci domnul Cruceru, ca să încheiem prima acoladă, este un om cu multe calităţi dar folosite prost, împotriva Bisericii lui Hristos şi a Preacuratei Treimi.

Domnul Fortuna, de a cărui viaţă nu m-am interesat prea mult, ci, am urmărit cu multă atenţie disertaţiile sale lungi, fascinante în multe locuri, dar de o virulenţă ce nu sperie de loc CNA-ul, este un inginer trecut de a doua tinereţe, cu faţa mereu roşie, aproape mereu, din cauza enervării şi a altei boli, care a luptat la revoluţia de la Timişoara şi a fost cel care a scris prima declaraţie democratică a grupului de revoluţionari timişoreni, după mamă de etnie germană, dar cu o curioasă iubire faţă de civismul românesc, înălţat la rang de dogmă în organizaţia sa, un exorcizator energetic al poporului român, un călător în astralitatea lumilor, a sferelor şi a dumnezeilor săi multipli şi un revelator apocaliptic care ne preconizează un sfârşit mult prea apropiat al lumii, în nici …10 ani.

Potrivit propriilor sale declaraţii îşi sponsorizează de unul singur emisiunea de la DDTV, se crede un deşteptător de conştiinţe, consideră că Biserica Ortodoxă este una dintre cele mai mari falsificări şi manipulări ale omenirii, că Eminescu este întruparea unui dumnezeu planetar sau că e dumnezeul românilor, că societatea se împarte conform unei stratificări evoluţionisto-spiritualiste, în care apar invenţii antropologice numite: şerpilieni, vulturieni şi gorilieni, vorbeşte despre tot felul de dumnezei, avataruri, reîntrupări pentru care nu aduce nicio probă, nu vorbeşte mai niciodată despre sursele sale de inspiraţie sau despre cum vede, cum i se descoperă asemenea fabulaţii, nu vorbeşte despre scopurile reale ale organizaţiei sale ca şi domnul Cruceru, consideră monahismul ortodox o fugă tâmpită de lume, o impotenţă civică, e anti-mason declarat [asta nu e de rău, ci de bine!], se crede patriot şi este, în felul său, face naveta săptămânal/zilnic dintr-un oraş transilvan până la Bucureşti pentru această emisiune şi ne atenţionează asupra cataclismelor, de loc îmbucurătoare, care vor veni peste România.

Noi înregistrăm emisiunile sale [pe una incendiară rău de tot am pus-o şi pe blog la un moment dat, în vodpod-ul nostru], ne minunăm zilnic de noile debitaţii ale dumnealui şi, dacă nu e în timpul unei peroraţii antieclesiale făcute cu mult sânge, e un vorbitor fascinant, de nota 10.

Pe ambii monştri i-am auzit vorbind, cântând, perorând, predicând. Domnul Cruceru are voce şi degete bune de chitarist, e vocal, e şfichiuitor când predică, se dă de martir, de bolnav [el este bolnav, îl credem], e arţăgos, e penibil de multe ori, e candid, e copilăros, e fricos, se amuză, îi plac amuzamentele, îi plac tachinările, îi place să îl lauzi, îi place să îl vizitezi şi se autoinvită ca să te viziteze, e bădăran, intră cu forţa la tine în parohie, se foloseşte de pile, de relaţii, de telefoane şi intră în viaţa ta, în cimitirul tău, în oamenii tăi ca vulpea în păsări sau ca ursul la zmeură.

Domnul Cruceru este atent la detalii şi se repliază, are trupă de şoc, foloseşte mai multe nickname-uri şi te ia prin învăluire, când vede că l-ai atins rău vrea să o laşi mai moale şi să nu îi mai zici de rău, vrea să îl laşi să îşi facă de cap în linişte [aşa e învăţat: ca totul să se facă pe muteşte!], e afectat, vrea să fie considerat intelectual, se crede un bun teolog dar neagă asta de văzul lumii, vrea discuţii teologice sau amicale în care tu să laşi de la tine şi să pui semnul egal între erezie şi Ortodoxie, nu vorbeşte online despre credinţa baptistă, se teme să fie ridiculizat, ia în derâdere tot ce se poate de la ortodocşi, ne vizitează atent, zilnic blogul [îi mulţumim şi pe această cale], de la primele ore ale dimineţii, ştie că s-a făcut de râs de multe ori în faţa colegilor săi, mulţi râd de el pentru prestaţia proastă pe care o are pe blog, s-a lăsat de cursul de limbă greacă când a văzut că nu vine nimeni să îl citească, ştie că e citit şi e comentat numai de ai lui şi când vine vreun ortodox jubilează…

Of, nu se mai termină toată această înşirare de accente personale!… Adică, domnul Cruceru, ca şi domnul Fortuna sunt simpatici, sunt oameni cu umor, cu vervă, cu multe trăiri, cuvintele ies din ei cu ţintă precisă, ştiu să privească şi să privească înspăimântător, nu se tem de consecinţe uneori, sunt fanatici, sunt acizi, sunt spectaculos de monstruoşi…sunt nişte oameni care ştiu să denigreze profesionist, care se ţin de acest lucru, care se cheltuie metodic în acest sens, care fac drumuri de zeci de kilometri pentru nebunia de a lupta cu Biserica Ortodoxă, care se fac şi drac şi înger de vreo zece mii de ori într-o oră…şi ambii au afecţiuni la inimă.

Nu te uită niciunul, nu te iartă, nu te lasă în pace şi nici nu au de gând să se liniştească vreodată. Numai moartea, cum spun Sfinţii Părinţi ai Bisericii, e hotarul care opreşte înmulţirea răutăţii şi a apostaziei progresive a omului, sălbăticirea şi demonizarea sa graduală. Şi ar mai fi un tărâm al salvării, care opreşte destructurarea interioară: pocăinţa şi convertirea la dreapta credinţă.

Însă cei doi monştri simpatici, pentru că îţi plac unele accente umane ale lor dacă tot îi priveşti tot timpul, nu au timp de pierdut, pentru că sunt captaţi de peştele de aur al fanatismului lor şi fug după el şi după fata morgana a iluziei prin toate sferele astrale, dau mâna cu dumnezei închipuiţi şi văd tot ce Lucifer îi pune la televizorul imaginaţiei lui să vadă [ca domnul Fortuna] sau prin toate cotloanele acestui teren viran, nelocuit decât de cimpanzei şi oligofreni, dar şi de talibani [că aşa ne vede domnul Cruceru] numit România.

Se mai pot spune prea multe despre cei doi, care sunt capii de afiş ai mei, ai mei personal, pe cei pe care fac, în aceste zile, investigaţii psihologice mediate de online-ul wordpressului sau de ecranul televizorului, dar cred că am spus esenţialul. Sunt oameni care fac rău Bisericii Ortodoxe în mod sistematic, autofinanţându-se şi fiind finanţaţi, şi care…zburdă mult prea nestingheriţi pe imaşurile pe unde s-a scris Mioriţa în limba română şi apoi s-a tradus în engleză.

Ce le-aş putea dori?! Dumnealor ar dori să le doresc : spor la lucru în continuare şi faceţi cât de mult rău puteţi Bisericii Ortodoxe! Însă noi folosim pentru ambii, rugăciunea de aici şi altele mai multe, de venire în fire şi pentru pocăinţa lor şi, se pare, că rugăciunile ortodocşilor contează pentru domnul Cruceru:

Însă, dacă dumnealui suportă cu greu rugăciunile ortodoxe, se vindecă tot…ortodox, pentru că practică rugăciunea lui Iisus, care îl salvează de la spital şi de la…moarte.

În ceea ce îl priveşte pe domnul Fortuna, dânsul ne exorcizează pe noi şi nu noi pe el, şi pe acest exorcizator online nu îl vede nici gândul şi nici pământul, nu îl reclamă nimeni, nimeni nu spune că merge cu lucruri perimate, de ev mediu timpuriu [debitările sale sunt de ev gnostic, dar asta e altă poveste], dar, poate…că or să ajungă şi la dumnealui, efectele frumoase ale rugăciunilor Bisericii lui Hristos.

Să ne auzim de bine!

Pr. Drd. Picioruş Dorin Octavian