Violenţa conjugală în România

Un studiu de 76 de pagini despre violenţa intrafamilială în România

În anul 2003, Centrul Parteneriat pentru Egalitate a efectuat prima cercetare ştiinţifică a fenomenului în România - „Cercetarea naţională privind violenţa în familie şi la locul de muncă”.

Datele obţinute constituie semnale de alarmă îngrijorătoare cu privire la dimensiunile violenţei în amilie şi la locul de muncă: :

(i) în jur de 800 000 de femei declară că au suportat în mod frecvent violenţa în familie
sub diferite forme;
(ii) mai mult de 340 000 de copii (0-14 ani) declară că au asistat în mod frecvent la
scene de violenţă fizică între părinţi;
(iii) mai mult de 370 000 de copii (0-14 ani) declară că au asistat la insulte şi înjurături
frecvente între părinţi sau între adulţi în gospodărie

Conceptul de „violenţă în familie” este amplu şi cuprinde violenţa domestică (înţeleasă ca violenţă ce apare între parteneri, fie ei soţi sau concubini), dar şi violenţa asupra copiilor, bătrânilor sau altor rude. În ce priveşte violenţa domestică, potrivit unor organizaţii guvernamentale care au efectuat studii privind acest fenomen în România, aceasta reprezintă o serie repetată de comportamente coercitive şi de atac fizic, sexual şi psihic pe care o persoană le manifestă faţă de partener, în scopul controlării şi dominării acestuia, utilizând forţa şi/sau profitând de incapacitatea de apărare a victimei, ce apare în cadrul unei relaţii de cuplu. Aceasta include şi abuzurile de tip economic şi social. Este considerată violenţă domestică şi cea făptuită asupra fostei soţii/partenere şi în relaţiile consensuale.

Argumentele împotriva folosirii medierii în cazurile de violenţă în familie se referă la faptul că există un dezechilibru de forţe între victimă şi agresor, mai ales în cazuri de violenţă repetată, şi că medierea implică voinţa comună a părţilor, care sunt dispuse să ajungă la un compromis, pentru a găsi cea mai potrivită soluţie, precum şi buna credinţă a acestora. Mai mult, victima este, în cele mai multe cazuri, incapabilă să-şi formuleze propriile nevoi şi poate fi expusă la noi acte de violenţă din partea agresorului. Există de asemenea riscul ca folosirea medierii ca metodă alternativă de soluţionare a conflictelor să inducă ideea că violenţa în familie nu este un delict, ci o problemă familială privată.

Un studiu punctual de care ar trebui să ţinem cont în relaţiile noastre intrafamiliale.

Psa. Gianina